“Imaginea Mucenitei Elisabeta Fiodorovna Romanova, un om radiant extraordinar și o frumusețe spirituală – este un fenomen unic în istoria Rusiei” – a spus Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, la o recepție data cu ocazia a 150 de ani de la nașterea Marii Ducese Elisabeta Feodorovna, pe 1 noiembrie, după Sfânta Liturghie oficiata în Manastirea Stavropighie, de maici – Marta și Maria, a milostivirii.
Contemporanii trebuie să cunoască și să isi aminteasca viața sfintei Mari Ducese, a declarat Biserica Ortodoxă Rusă. “Astăzi, știm despre ea mult mai mult decât acum 10 sau 20 de ani, dar trebuie sa devina erou național, sa ne fie model. Și, astfel, povestea vieții sale sa apara în literatura noastră, în artă, în cinema, în teatru”- a spus Sanctitatea Sa.
Potrivit acestuia, “cine, in ziua de astazi, si-ar mai părăsi palatele și s-ar muta într-o chilie de manastire, și ar indrepta toate abilitățile sale, legăturile sale, farmecul său, abilitățile diplomatice in slujba sprijinirii celor nevoiași si respinsi de societate?!” – a spus Întâistătătorul.
“Ce s-a întâmplat cu Elisabeta Feodorovna, ce s-a întâmplat cu Biserica noastră, ceea ce se întâmplă și se va întâmpla în viața noastră, trebuie să analizam privind spre chipul Mantuitorului Hristos” – a spus Sanctitatea Sa Patriarhul. “Nu este nimic nou, iar dacă vom duce crucea slujirii Domnului, dacă ne vom asuma responsabilitatea răspândirii cuvântului Mântuitorului în lume, vom avea în același timp și perspectiva de a fi supusi tuturor lucrurilor la care Mântuitorul Însuși a fost supus, ca urmasi ai Săi, credincioși”.
Tocmai de aceea, a spus Întâistătătorul Bisericii Ruse, nu trebuie uitat martiriul Elisabetei Feodorovna și al multora dintre compatrioții noștri care si-au dat viața pentru credința lor în Hristos.
Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna a Rusiei (1 noiembrie 1864 – 18 iulie 1918) a fost prințesă germană, care aparținea Casei de Hesse și soție a Marelui Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei, al cincilea fiu al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și al Mariei Alexandrovna de Hesse. Sora mai mare a Alexandrei, ultima împărăteasă a Rusiei, Elisabeta, a devenit faimoasă în societatea rusă, pentru frumusețea ei, farmecul și lucrarile bune pe care le făcea pentru săraci.
După moartea lui Serghei, Elisabeta a purtat doar doliu și nu a mai mancat decat produse vegetale. În 1909, a renunțat la colecția ei magnifică de bijuterii și și-a vândut posesiunile, chiar și verigheta. A deschis “Manastirea Sfintelor Marta si Maria” și a devenit stareță. A deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și maicile ei lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea, vizita zonele periferice ale Moscovei și făcea tot ce putea pentru a mangaia suferința celor săraci.
În 1918, Lenin a ordonat ca CEKA s-o aresteze pe Elisabeta. Au exilat-o întâi la Perm, apoi la Ekaterinburg, unde a petrecut câteva zile împreună cu Marele Duce Serghei Mikhailovici, Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei, Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei, Prințul Igor Constantinovici al Rusiei și Vladimir Paley. Toți au fost duși la Alapaevsk, pe 20 mai 1918, unde au fost adăpostiți la școala Napolnaya, de la marginea orașului.
În după-amiaza zilei de 17 iulie, ofițerul CEKA Petr Startsev și câțiva muncitori bolșevici s-au dus la școala Napolnaya. Au luat prizonierii și i-au anunțat că vor fi transferați în acea noapte la Fabrica Siniachikhensky. Au fost duși spre satul Siniachikha. La 18 kilometri de Alapaevsk, unde era o mină de fier abandonată, cu o groapă adâncă de 20 de metri, au oprit. Ofițerul a bătut toți prizonierii, înainte să-și arunce victimele în groapă. S-au aruncat grenade de mână și groapa a fost acoperită cu dărâmături.
La scurt timp, Alapaevsk a căzut în mâinile Armatei Albe. La 8 octombrie 1918, Albii au descoperit rămășițele Elisabetei și ale companionilor săi. Rămășițele au fost mutate și, în cele din urmă, duse la Ierusalim, in Biserica Maria Magdalena.
Elisabeta a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, în 1981, și de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1992.
