Episcopia este lucrare de slujire, nu distinctie de lauda!

“Maternitatea Bisericii este evidenta mai ales în persoana episcopului”, care este “garant al credinței și semn viu al prezenței Domnului” in comunitate, a spus Papa Francisc, daca ar fi sa rezumam o audiența generala care a avut loc pe 5 noiembrie 2014.

Papa a rostit, miercuri dimineață, o cateheza dedicata Bisericii, meditând asupra “prezenței și lucrarii episcopilor”.

“Episcopul, asistat de preoți și diaconi, este Hristos, Care ramane El Insuși prezent continuu, in Biserica Sa, avand grija de ea si garantandu-i protecția și conduita”.

“În prezența și lucrarea episcopilor, preoților și diaconilor, putem recunoaște adevărata față a Bisericii, ierarhia Sfintei Biserici. Și, într-adevăr, prin intermediul acestor frați aleși de Domnul și dedicati Tainei Preoției, Biserica își exercită maternitatea sa: ea ne naște, prin botez, ca creștini, renăscuti în Iisus Hristos; asigură creșterea noastră în credință; ne însoțește în brațele Tatălui, pentru a primi iertarea Lui; ne pregătește pentru Taina Euharistică, cand ne hrănește cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu Trupul și Sângele lui Iisus; invoca asupra noastra binecuvântarea lui Dumnezeu și puterea Duhului Său, ne sustine de-a lungul vieții noastre și ne imbraca in sensibilitatea și căldura sa, mai ales în momentele dificile, in suferința și moarte.

Maternitatea Bisericii este deosebit de evidentă în persoana episcopului și in lucrarea lui. Într-adevăr, așa cum Iisus i-a ales pe Apostoli și i-a invitat să predice Evanghelia și sa păstoreasca turma, episcopii, succesorii lor, sunt liderii comunităților creștine, ca garanți ai credinței lor și ca semn al prezentei lui Dumnezeu în mijlocul lor. Noi nu interpretam aceasta pozitie ca pe una de prestigiu, ca pe una de onoare. Episcopatul nu este o distincție, este slujire. Iisus a vrut asa. Mentalitate lumească ar trebui să nu-si gaseasca loc în Biserică. Mentalitatea lumească spune: “Acest om a făcut carieră în Biserică, el a devenit episcop”. Nu, această mentalitate nu își are locul în Biserică. Episcopia este o slujire, nu o distincție de lauda. Sa fii episcop înseamnă întotdeauna sa ai in fața ochilor tai exemplul lui Iisus, care, ca Păstorul Cel Bun, a venit, nu să fie slujit, ci să slujească (Matei 20:28; Marcu 10:45) și să își dea viața pentru oile sale (Ioan 10,11).

Episcopii sfinți – și sunt mulți în istoria Bisericii – ne arată că aceasta este o misiune care nu caută, nu cere, nu cumpără, dar care se asuma cu ascultare, nu spre marire, ci spre smerenie, ca Iisus Care S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, la moartea pe cruce (Fil 2.8).

Este trist să vezi un om care cauta sa ocupe un astfel de loc, să-l vezi facand atât de multe lucruri pentru a ajunge acolo și, când a ajuns acolo, sa-l vezi ca nu slujeste și ca trăiește doar pentru orgoliul sau”.

“Toate acestea ne fac să înțelegem de ce comunitățile creștine recunosc in episcop un dar mare, și se așteaptă să aiba o comuniune sinceră și profundă cu el, incepand cu preoții și diaconii. Biserica nu poate fi sănătoasa, dacă credincioșii, diaconii și preoții nu sunt uniți cu episcopul. O Biserică, daca nu este unita cu episcopul, este o Biserică bolnavă. Iisus a dorit această unire între credincioși și episcopul lor, ca uniunea între diaconi, preoți și episcopi”, a incheiat Papa, amintind ca primii “episcopi”, Apostolii, au fost uniti intre ei, prin Hristos.