Declinul Imperiului Neo-Asirian: sa fi contribuit, suprapopularea si seceta, la colaps?
Puternicul Imperiu Neo-Asirian, care ajunsese să controleze terenurile dintre Marea Mediterană și Munții Zagros, Egiptul și o parte din Anatolia, s-a prăbușit la sfârșitul celui de-al VII-lea secol inainte de Hristos.
In mod traditional, se credea ca imperiul ar fi început să se dezintegreze din cauza unei serii de conflicte militare, precum și a tulburărilor civile.
Distrugerea capitalei asiriene Ninive, de către o coaliție de babilonieni și invadatori mediani, in anul 612 înainte de Hristos, ar fi marcat căderea imperiului. Un nou studiu, publicat in revista stiintifica Climatic Change, susține insa că un boom al populației și seceta ar fi reprezentat doi factori, care par sa nu fi fost luati in calcul pana in prezent, care au contribuit la dispariția rapidă a ceea ce unii cercetători consideră a fi fost primul imperiu adevărat din lume.
Studiul, condus de Adam W. Schneider, de la Universitatea din California, San Diego, și Selim F. Adalı de la Universitatea Koç, s-au folosit de datele paleoclimatice publicate recent, din diferite părți ale Orientului Apropiat, precum și de textele și dovezile arheologice, care sugereaza că regiunea a cunoscut un episod de secetă severă, în a doua jumătate a secolului al șaptelea inaintea lui Hristos.
Tinutul asirian a suferit o explozie a populației, în secolele al șaptelea si al optulea, în mare parte datorită strămutarii forțate a popoarelor cucerite, în imperiu. Cercetatorii sugereaza ca cresterea mare a populației ar fi putut împiedica foarte mult capacitatea statului de a rezista la seceta care afectat regiunea în ultima parte a secolului al șaptelea.
“La un nivel mai global”, cercetatorii au avertizat ca “soarta Imperiului Asirian ar putea educa societățile moderne, pe tema consecințelor politicilor care vad ca prioritate maximizarea beneficiilor economice și politice pe termen scurt, in raport cu cele care favorizează securitatea economică pe termen lung și atenuarea riscurilor”.
