Viata duhovniceasca exterioara, sau viata duhovniceasca interioara?

Dacă vrem cu adevarat sa extindem misiunea noastră ortodoxă, atunci ar trebui să lucrăm cu toată energia noastră la a ne evangheliza si reevangheliza pe noi insine, studiind și rugându-ne, pentru ca mintea Bisericii sa devina propria noastra minte, căutându-L pe Dumnezeu adânc în inimile noastre, pentru ca “Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.

– traducere si interpretare, dupa un cuvant al Arhimandritului Serghie Bowyer, starețul Mănăstirii Sfântul Tihon, South Canaan, PA – SUA, de: KSLCatalin

Pentru a avea un impact asupra lumii în care trăim, Biserica ne amintește că, pentru a putea schimba lumea noastră, trebuie să lucrăm la schimbarea noastra înșine. Hristos trebuie să vină si să locuiască în noi, într-un mod real si tangibil, dacă vrem să ajungem la lume – o lume moarta.

Sfântul Dorotei ne spune că lucrarea duhovniceasca pe care o facem cu noi insine, inseamna o lucrare tacuta cu cei de langa noi. Prin urmare, obiectivul nostru trebuie să fie viața noastră interioară: rugăciunea personală profunda, devotata și angajata, spovedania frecventa și impartasirea, canoanele de pocainta, participarea la slujbe și o viață euharistică etc. Acestea pot părea egoiste, pentru unii, dar realitatea este că viața noastră interioară și starea noastra califica ceea ce facem în exterior.

Prin urmare, noi nu trebuie să ne abținem de la toate activitatile “exterioare” religioase normale, nici sa le disprețuim. Ci, dincolo de asta, sa acordam prioritate vieții noastre duhovnicesti interioare, iar mai apoi, lucrările exterioare bune vor deveni o manifestare a acestei cresteri a activitatii si vitalitatii duhovnicesti. Putem ajunge sterpi și lipsiti de bucurie, dacă ne daruim altora, fără un angajament profund intr-o viață de rugăciune personală și completa, si fara o centrare a vietii si sperantei noastre in Euharistie, și a timpul nostru asupra Domnului. Sfântul Siluan ne spune că principalul mod de a ne arătă dragostea noastră fata de Dumnezeu, este viața noastră de rugăciune, pentru ca rugăciunea este o chestiune de iubire.

Dacă dorim intr-adevar să dezvoltam misiunea noastră ortodoxă, atunci trebuie să lucrăm cu toată energia noastră la a ne evangheliza si reevanagheliza pe noi insine, studiind și rugându-ne, pentru ca mintea Bisericii sa devina propria noastra minte, căutându-L pe Dumnezeu adânc în inimile noastre, pentru ca “Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.

Doar atunci, când ne vom concentra pe această existență interioară, din inima, vom avea o viața reala in Hristos, pe care sa o oferim lumii moarte, fiind constienti intotodeauna că nu putem oferi ceea ce nu avem.

– traducere si interpretare, dupa un cuvant al Arhimandritului Serghie Bowyer, starețul Mănăstirii Sfântul Tihon, South Canaan, PA – SUA, de: KSLCatalin