VINDECAREA – depasirea unei rupturi dintre Dumnezeu si om. De la Botez, la Euharistie

Scris de Redacția Știri | Lăcașuri Ortodoxe

Publicat pe 17.11.2014 la 10:42

Adresare a Dr. Paul Meyendorff, profesor la Seminarul Sfântul Vladimir – Liturgica si teologie, tinuta in acest an, in cadrul unui Simpozion Clerical, sub titlul: Botezul si Euharistia: Tainele vindecatoare. Traducere si interpretare: KSLCatalin

Vindecarea se află chiar în centrul slujirii Bisericii. Chiar și dupa o scurtă trecere în revistă a Scripturii și a scrierilor creștine timpurii, acest lucru devine foarte clar, și nu există nici-un ritual sau nicio Taina care sa nu conțina in ea referiri la vindecare. Nu trebuie decat sa ascultam Evanghelia citita duminica sau sa ascultam cuvintele rugăciunilor liturgice, pentru a realiza cât de des se repetă aceasta tema. Astfel, ritualul specific de vindecare, “Ungerea bolnavilor”, ramane doar un aspect mic al acestei teme.

Însuși scopul Bisericii este acela de a ne vindeca, pentru a depăși ruptura dintre Dumnezeu și omenire, care a fost cauzată de păcatul nostru și ne duce spre moarte. Acest lucru este realizat cu precizie, atunci când suntem uniți unul cu altul și cu Dumnezeu, in Trupul lui Hristos, care este Biserica. În rugăciunea Sa de Mare Preot, Domnul nostru se roagă pentru toți urmașii Săi:

“21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:

23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17).

Iisus Hristos este aici, necerand nimic altceva decât vindecarea întregii lumi, a întregii omenirii, a toată creația.

Aceasta se intampla cu noi, atunci când ajungem să-L cunoaștem pe Hristos, când am devenit una cu El și una cu ceilalți. Tot ceea ce face Biserica, toată viața ei sacramentală și liturgică, toata învățătura sa, se referă la restabilirea relației adecvate între Dumnezeu și creație, care a fost corupta prin păcătoșenia noastră. Acesta este sensul real al vindecării creștine, și implică întreaga persoană. Locul geometric al acestei taine a vindecarii, sunt Sfintele Taine ale Bisericii, și în special riturile sale de inițiere, Botezul/Mirungerea, și Euharistia.

Prin Botez, creștinii abandoneaza viața lor veche, în care s-au aflat sub influența păcatului și a morții, și intră într-o nouă viață, în care înving păcatul și moartea. Prin Botez, intrăm într-o nouă relație cu Dumnezeu, cu Hristos, în care păcatul, boala și moartea nu mai domina. Devenim fii ai lui Dumnezeu, moștenitori ai Împărăției, membri ai Trupului lui Hristos, Biserica. Această nouă relație este facuta sa dureze pentru totdeauna, și nici boala, nici moartea nu o pot distruge. Botezul, prin urmare, este Taina prin excelență vindecatoare – o vindecare care vizează întreaga persoană, trupul, sufletul și spiritul.

Botezul, prin urmare, este Taina paradigmatica (model) a vindecarii. Omenirea căzută este recreata; păcatele noastre sunt iertate; chipul lui Dumnezeu, în noi, este refăcut; comuniunea reală, intimă cu Dumnezeu, distrusa de păcat, devine din nou posibila. Boala și moartea, care decideau odata asupra vietii noastre, sunt înfrânte, dupa cum crucea a devenit un mijloc al biruintei și o punte spre Împărăție. Prabusirea existenței noastre umane este indepartata, pentru ca noi sa fim cuprinsi în Biserică, Trupul lui Hristos, prin care suntem mântuiți (salvati). Noi nu mai suntem lăsati sa ne traim viețile noastre doar pentru a suferi și a avea o moarte lipsită de sens. Mai degrabă, în Biserică, suferința și moartea noastră devin o cale a biruintei, urmand lui Hristos, mortii Sale pe Cruce și Invierii Lui. Prin Botez, suntem vindecați, si suntem chemati sa ducem aceasta Taina a vindecarii, lumii din jurul nostru: familiei noastre, aproapelui nostru, tuturor celor pe care ii întâlnim.

În timp ce Botezul și Mirungerea sunt mijloacele prin care am devenit partasi (membri) ai Bisericii, Trupul lui Hristos, Euharistia reprezinta calea prin care aceasta partasie se realizeaza și continuă să fie trăită. De fapt, toate Sfintele Taine ale Bisericii, precum și randuielile zilnice și săptămânale de rugăciune, au Euharistia ca scop al lor.

Noi suntem Biserica, exact atunci când ne adunăm împreună, duminică de duminică, pentru a sărbători Taina întrupării lui Hristos, Moartea și Invierea în numele nostru. În Euharistie, nu doar ca ne amintim aceste evenimente, dar devenim părtași ai lui Hristos, împărtășind natura Sa divină, “spre vindecarea sufletului și a trupului”.

In Euharistie, se implineste exact celebrul dicton, din secolul al IV-lea, al Sfantului Atanasie: “Dumnezeu a devenit om, pentru ca omul să devină Dumnezeu”. Aceasta este baza Invataturii Ortodoxe, despre îndumnezeire sau theosis.

Omenirea este creata pentru a se afla în comuniune cu Dumnezeu, iar Euharistia este realizarea acestei comuniuni. Adevărata vindecare este tocmai restaurarea comuniunii cu Dumnezeu, restaurarea relației adecvate între Dumnezeu și umanitate.

De fiecare dată când vom primi Sfanta Impartasanie, vom primi acest har al vindecarii. Ca și în cazul Botezului, această vindecare are efect asupra întregii persoane, cu mântuirea, intrarea noastră în Împărăție, ca scop final”.