PREMIERA NATIONALA | Consolidare si restaurare – Biserica Sfantul Nicolae – Hagiesti

Cuvânt la conferința de presă de marți, 25 noiembrie 2014, desfășurată în sala „Amfiteatru” a Centrului Socio-Cultural „Episcopul Damaschin”, Episcopia Sloboziei și Călărașilor

Pr. Ionuț Bogdan Stancu,

Protopop de Urziceni

Preasfințite Părinte Episcop,

Onorată asistență,

Biserica Sfântul Nicolae din satul Hagiești se află pe raza Comunei Sinești, Județul Ialomița. Satul Hagiești se afla pe malul drept al Râului Mostiştea într-un loc unde urmele de locuire coboară până în preistoric. Moşia Agieştilor sau Hagieştilor, precum şi satul, apare atestată documentar începând cu anul 1624. O parte a moşiei aparţinea Mănăstirii Radu – Vodă, alta lui Coman şi Fiera. La sfârşitul secolului al XVII-lea Hagieştii aparţineau lui Radu Dudescu, mare dregător al Ţării Româneşti, în domniile lui Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, moşia şi satul Hagiești aparţineau domnitorului Mihail Şuţu, fiind moştenite la începutul secolului al XIX-lea de fiul acestuia Grigore Şuţu. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea moşia Hagieşti a devenit proprietatea familiei Marghiloman care a stăpânit-o până la exproprierea făcută de regimul comunist. Biserica Sfântul Nicolae a fost ridicată din temelie în anul 1703 de Radu Dudescu, înrudit cu familiile Cantacuzino şi Bălenilor, ucis de turci în anul 1716, la începutul domniei lui Nicolae Mavrocordat, după cum arată pisania originală fixată în pridvor deasupra intrării în pronaos cu litere chirilice în relief:

CU VOIA ŞI CU AJUTORUL SFINTEI TREIMI/ŞI INTRU MULŢUMIREA ŞI CINSTEA SFÂNTULUI NICOLAE AL MĂRĂI LICHII VECHI, /ACEASTĂ SFÂNTĂ ŞI DUMNEZEIASCA/BISERICA RADUL DUDESCUL VEL. CĂPITAN ZA MARGINE DEN TEMELIE/O AU RIDICAT, O AU FĂCUT ŞI O AU ÎNFRUMUSEŢAT, ÎNTRU POMENIREA DE VEAC A PĂRINŢILOR, MOŞILOR ŞI STRĂMOŞILOR ŞI A TOT NEA/MU LEAT DE LA ZIDIREA LUMII 7211 ŞI DE LA SPASENIIE 1703.

În jurul anului 1800 biserica a fost reparată de Grigore Mihail Şuţu fiind menţionat în Catagrafia Ungrovlahiei (1810) drept ctitor al acesteia pentru a-i da un statut domnesc. În biserică se păstrează mormântul lui Grigore Mihail Şuţu Voievod, acoperit de o lespede de marmură albă cu stema familiei Șutu şi inscripţie în limba greacă după cum urmează:

SUB ACEASTĂ PIATRĂ ZACE/LUMINATUL GRIGORE MIHAIL/ŞUŢU VV. BĂRBAT IUBITOR/DE FRUMUSEŢE, IUBITOR/DE PACE ŞI BUN PATRIOT/SĂVÂRŞIT LA 65 DE ANI/ÎN PESTA UNGARĂ ÎN 1836/IULIE ŞI TRANSPORTAT AICI ÎN/1846.

Pe lângă biserica Hagiești exista una dintre primele şcoli săteşti din cuprinsul Ţării Româneşti. Astfel, Hrisovul casei Ageştilor al Luminatului beizadea Grigore Şuţu, a bisericii şi a şcolii de acolo, de milei ce are, menţiona că biserica de la Hagiești avea 2 preoţi, un diacon, 2 gramatici şi un dascăl. Lăcaşul, considerăm însemnat, era întărit în privilegiile sale, prin dreptul de a lua vama de la bâlciuri şi târguri, gostinărit, bolovani de sare, 1500 de taleri pe an. În anul 1846 Ioan şi Elena Marghiloman repară lăcaşul şi îl zugrăvesc. În anul 1884 proprietarul Ioan Marghiloman, tatăl viitorului lider conservator şi prim-ministru al României, Alexandru Marghiloman, a refăcut pictura. În anul 1971, în urma unui incendiu survenit din cauza unui trăsnet, ambele turle ale bisericii au fost distruse în întregime. S-au făcut lucrări de consolidare, iar în anul 1976 a avut loc slujba de resfinţire a bisericii de către Preasfinţitul Episcop Roman Ialomiţeanul, Vicarul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor. În anul 1996 s-a încercat începerea unor lucrări de restaurare prin grija Comisiei Monumentelor Istorice; aceste lucrări s-au limitat însă la decopertarea părţii de jos a zidurilor, nefinalizarea lor grăbind infiltrarea umidităţii şi ruinarea însemnatului monument. Ca şi cum toate aceste calamităţi nu ar fi fost de ajuns, în anul 2000 o puternică furtună a smuls acoperişul bisericii.

Monument de arhitectură brâncovenească, biserica are un plan trilobat şi dispune de pridvor deschis, cu frumoase ancadramente la uşă şi la ferestre. Coloanele pridvorului sunt circulare şi semicirculare, ultimele îngropate în zid. Biserica are o lungime de 23,7 m şi o lăţime de 6,3 m. Zidurile sunt realizate din cărămidă de epocă; multă vreme rezistente, astăzi sunt afectate de umiditate şi decopertare. Pe ancadramentele uşilor şi ferestrelor sunt aplicate ornamente cu motive vegetale compuse în vrejuri. Pronaosul este despărţit de naos prin 2 coloane circulare şi 2 semicirculare. Din pictura originală din anul 1703 se mai păstrează decât scena Judecăţii de Apoi care se afla pe peretele de răsărit al pridvorului. Sfântul lăcaş a fost repictat în anul 1884, la 8 iunie, de către pictorul Dimitrie Teodorescu. Picturile acestuia încă se mai păstrează în naos şi în pronaos, pe peretele de deasupra uşii de la intrare, unde se află tablourile votive înfăţişând pe Ioan Marghiloman şi pe soţia sa Elena.

Așadar, din scurta prezentare, reiese cât de important este acest sfânt locaș încărcat de istorie. Biserica este deopotrivă Altar de jertfă și școală, simbol de cultură și artă care ne încredințează de veacuri despre spiritul creator al poporului român ortodox și vrednicia unui neam credincios și jertfitor.

La începutul anului 2013 Preasfințitul Părinte Vincențiu a vizitat parohia Hagiești și Biserica Sf. Nicolae constatând starea avansată de degradare. Astfel a considerat, pe drept cuvânt, că restaurarea și recăpătarea chipului celui dintâi al sfântului locaș este o prioritate.

De aceea doresc să mulțumesc, în primul rând, Preasfințitului Părinte VINCENȚIU, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, pentru ascultarea ce mi-a fost acordată încredințându-mi parohiatul Parohiei Hagiești. Această cinste mă responsabilizează o data în plus în misiunea de slujitor al bisericii noastre strămoșești. Doresc să mulțumesc colaboratorilor de la GAL Ialomița Vest: Vlad Fera, Florin Stănescu și Cristina Aelenei, care sub conducerea domnului director coordonator Petru Aelenei au susținut cauza noastră. Doresc să mulțumesc domnului arhitect Niculae Ionescu și echipei domniei sale de colaboratori. Nu în ultimul rând aduc cuvânt de aleasă recunoștință domnișoarei Raluca Dumitrescu director coordonator GAL Dunărea de Jos, care cu timp și fără timp a sprijinit întreaga acțiune. Nădăjduim ca acest proiect să fie doar începutul unui lung șir de restaurări, pentru că atât în Protopopiatul Urziceni, cât și în întreaga Episcopie a Sloboziei și Călărașilor, mai sunt lăcașuri de cult de o deosebită valoare spirituală, artistică și culturală ce așteaptă să-și recapete demnitatea și frumusețea de odinioară. Doamne ajută!

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.