Mesajul Bisericii in presa laica – LANSAREA primei retele web informationale

Cuvânt la conferința de presă de marți, 25 noiembrie 2014, desfășurată în sala „Amfiteatru” a Centrului Socio-Cultural „Episcopul Damaschin”, Episcopia Sloboziei și Călărașilor

Arhid. Nicușor Silviu Dascălu,

Consilier mass – media,

Episcopia Sloboziei și Călărașilor

Preasfinția Voastră,

Preacuvioși părinți, preacucernici părinți consilieri,

preacucernici părinți protopopi,

Stimați reprezentanți ai presei locale și naționale, dragi oaspeți…

Apostolul Neamurilor, Sfântul Pavel, spune: „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efes. 6, 17). Ceea ce înseamnă că, lucrarea Bisericii la nivel duhovnicesc, se face în, prin şi pentru Hristos-Cuvântul, Cel care ne-a lăsat cuvintele vieţii veşnice. Acestea însă nu pot lipsi din peisajul mediatic, deoarece El trebuie să ajungă la toţi oamenii, pentru a împlini lucrarea arătată tot de Apostol: „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. 4, 12). Şi, deşi n-o recunoaşte, sau o face cu greu, mass-media lucrează pe acelaşi concept, atunci când îşi propune transmiterea unui mesaj către audienţă: se bazează pe impactul (senzorial, emoţional, raţional etc.) informaţiei conţinute într-un mesaj mediatic, pentru a obţine, în final, un efect duhovnicesc, chiar dacă el nu este definit ca atare: trăiri, sentimente, opinii, motivaţii, acţiuni, luări de poziţie, atitudini etc. Toate acestea descriu un orizont de trăiri duhovniceşti. Mai mult, dacă ne-am arunca privirea şi pe cuvântul aceluiaşi Apostol: „tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (1 Cor 9, 22) atunci am observa că Biserica nu mai poate sta deoparte în faţa jocului mediatic globalizant al unei lumi deja globalizate mediatic, deoarece miza comunicării este foarte mare: transmiterea de valori spirituale.

Atunci când vorbim de valori spirituale, nu putem exclude Biserica, ce trebuie să fie prezentă şi la nivel mediatic, inclusiv prin propriile mijloace de comunicare, vestind Evanghelia prin misiune mediatică.

Contextul actual al vieţii de zi cu zi este unul destul de tulbure. Astfel, este cu atât mai necesar a înţelege că misiunea Bisericii prin media poate oferi repere salvatoare pentru cei care caută să se salveze de această lume şi de stăpânitorul ei (Ioan 14, 30). Aceasta presupune însă o explicare duhovnicească a învăţăturii Ortodoxe în lumina celor mai importante probleme existenţiale ale omului de azi şi de mâine. Iar la aceasta, internetul poate fi de mare ajutor Bisericii, deoarece datoria teologiei actuale este: „…să se angajeze în dialog, este singurul mod pentru ca ea să-şi declare unicitatea, importanţa şi indispensabilitatea”.

Biserica are nevoie de presă pentru a-şi face cunoscut mesajul într-o formă cât mai accesibilă, către toate categoriile sociale (…). Există o presă creştină mai elaborată din punct de vedere teologic, o presă care comunică studii de teologie şi o alta cu un limbaj accesibil, care răspunde prompt unor probleme de interes general. Avantajul acestui tip de presă constă în faptul că pe diverse canale, la diverse nivele, abordează o problematică mult mai variată decât studiile de specialitate”, consideră pr. prof. univ. dr. Vasile Răducă, secretarul Comisiei de Bioetică a Patriarhiei Române.

În ultimul timp se poate observa cu uşurinţă faptul că progresul teh-nologic a schimbat faţa societăţii. Odată însă cu progresul tehnologic, a apărut şi o reconsiderare a individului în raport cu propria existenţă, a apărut „homo technologicus’’, numit mai în glumă, mai în serios „Anthropos 2.0”, adică o transformare majoră a condiţiei sociale a omului, prin tehnologie, „ceea ce l-a determinat să se aplece cu mai multă stăruinţă asupra trăirii religioase, pe care civilizaţia industrială a sterilizat-o şi a standardizat-o”. Aceasta deoarece „structural, omul este o fiinţă religioasă, adică o fiinţă care îşi îndeplineşte funcţia şi vocaţia în orizontul religiei, înţeleasă ca relaţie a omului cu Dumnezeu, în mod liber şi conştient.”

Realitatea este însă că tehnologia este numai un instrument. Scriptura afirmă că tot ceea ce a creat Dumnezeu este „bun foarte”, ceea ce înseamnă că scopul în care omul foloseşte tehnica este definitoriu. Iar scopul omului este transfigurarea lumii, spre slava lui Dumnezeu.

Mass-media este un mijloc ce foloseşte din plin tehnologia pentru a comunica mesajul Bisericii către auditoriu. „Biserica Ortodoxă nu este împotriva modernităţii, din contră, ea însăşi se foloseşte de progresul tehnicii, al ştiinţei pentru a-şi face cunoscut mesajul şi prezenţa în societate. Ea este însă împotriva unui curent ideologic, care consideră că în modernitate nu prea mai e loc de valori spirituale şi că a fi „în pas cu vremea” ar însemna doar raportarea la beneficiile materiale ale modernităţii.”

Cuvântul Evangheliei și implicit al Bisericii trebuie să fie prezent în toate „areopagurile” societăţii actuale, astfel încât, pentru a împlini acest deziderat, utilizarea comunicării mediatice de către ucenicii şi slujitorii Domnului este neapărat necesară.

În secolul trecut s-a vorbit tot mai des de o explozie informaţională în care „peste 75% din volumul cunoştinţelor acumulate de omenire de la origini şi până în zilele noastre se datorează acestei ultime perioade. Remarcabilele progrese ştiinţifice au avut efecte imediate şi în domeniul comunicării, în privinţa accesului la informaţie (cantitate, viteză de obţinere, varietate). Omul modern este creator şi receptor de informaţie, stabilind şi menţinând astfel legătura cu lumea exterioară, coordonându-şi acţiunile în mod optim cu evenimentele exterioare lui. Cartea, presa scrisă şi, mai târziu, apariţia presei electronice au făcut ca nevoia de informaţie a omului să crească continuu. Viteza de transmitere şi accesul la informaţie îşi adaugă mereu în complexitate, prin perfecţionarea mijloacelor existente, dar şi prin apariţia altora noi. Computerizarea şi folosirea acesteia într-un sistem dezvoltat de transmitere a informaţiei au eliminat „barierele de spaţiu şi timp”.

Internetul a apărut iniţial ca o infrastructură de comunicaţie militară. Deoarece accesul la documentaţia tehnică a fost şi este în continuare liber şi gratuit, reţeaua a cunoscut o dezvoltare rapidă la nivel global: în iunie 1993 erau înregistrate 130 servere, în 1994 erau deja peste 11.500 de servere. La 30 iunie 2009 aveau acces la Internet circa 1,67 miliarde de locuitori ai globului pământesc, iar în România până la data de 30 iunie 2010 existau 7. 786. 700 utilizatori de Internet.

Prin urmare, este evident că Internetul a reuşit ceea ce restul mij-loacelor de comunicare în masă nu au reuşit: o atractivitate deosebită datorată posibilităţii participării active a utilizatorului la preluarea informaţiei (interacţiunea), odată cu împlinirea unei nevoi indispensabile a omului: aceea de a comunica şi de a cunoaşte. Episcopia Sloboziei și Călărașilor a înţeles avantajele şi dezavantajele folosirii Internetului ca mijloc de comunicare instantanee. Biserica poate realiza prin Internet contactarea unei pături sociale şi culturale. La ora actuală, site-urile prezente pe Internet, care au mesaj creştin ortodox pot fi grupate în:

site-uri ale unităţilor de cult: oficiale centrale (Patriarhia, Eparhii) şi locale (parohii);site-uri ale instituţiilor afiliate unităţilor de cult (fundaţii, asociaţii etc.);site-uri ale instituţiilor de învăţământ teologic;site-uri ale unor instituţii de comunicare mediatică oficiale şi private (ziare, reviste, radio, TV);site-uri ale unor persoane fizice nominale sau anonime.Potrivit cercetărilor, activitatea religioasă pe internet are 6 caracte-ristici:

este interactivă;

se efectuează în reţea;se înscrie într-un context post-modern, nu modern;invită la colaborare, barierele dintre grupuri se estompează;este asincronică, nu este legată de timp. Aşadar, Internetul are un număr de proprietăţi extraordinare. „Este instantaneu, imediat, mondial, descentralizat, interactiv, poate să fie dezvoltat la infinit în conţinut şi deschidere şi are un mare grad de flexibilitate şi adaptabilitate. Este egalitar, în măsura în care oricine dispune de un echipament necesar şi de un minim de capacităţi tehnice poate avea o prezenţă activă în spaţiul cibernetic, prezentându-şi mesajul în lume şi dorind să fie ascultat. Permite indivizilor să-şi păstreze anonimatul, să joace diverse roluri, să-şi dezvolte imaginaţia; permite un simţ al comunităţii şi al împărtăşirii cu ceilalţi. Potrivit gusturilor utilizatorilor, Internetul poate conduce la o participare activă sau la o absorbţie pasivă într-o lume autoreferenţială de stimuli narcisişti, similară efectelor narcoticelor.

Internetul poate fi folosit pentru a diminua însingurarea oamenilor sau pentru a o adânci”. Având în vedere cele expuse mai sus, Biserica trebuie să se preocu-pe în mod misionar responsabil de acest spaţiu de comunicare, mai cu seamă la nivelul tinerilor, care sunt utilizatori neobosiţi ai reţelei globale virtuale. Dacă urmăm conceptului biblic conform căruia „Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Fac. 1, 31), vom înţelege că toate mijloacele de comunicare mediatică, indiferent de forma lor de existenţă, sunt folosibile şi trebuie folosite neapărat, în activitatea misionară a Bisericii. Totodată, fiecare mijloc de comunicare are un anumit public-ţintă, ceea ce responsabilizează actul misionar al Bisericii, în sensul în care mesajul mediatic trebuie astfel alcătuit şi în aşa fel difuzat încât să ajun-gă la cât mai mulţi oameni, cu o rată de recepţie şi înţelegere cât mai mare posibil cu putinţă. Altfel spus, dacă ar fi să folosim un termen des întâlnit în lumea mediatică, „audienţa”, am putea afirma că Biserica tre-buie să folosească toate mijloacele de comunicare existente, în vederea obţinerii a unei cât mai mari „audienţe duhovniceşti”.

Biserica poate face astfel astăzi prin mass-media „promovarea cre-dinţei şi vieţii creştine ortodoxe, realizarea educaţiei moral-religioase, promovarea culturii creştin-ortodoxe şi româneşti în context naţional şi internaţional, promovarea activităţilor social-filantropice ale Bisericii, iniţierea şi sprijinirea unor activităţi educative pentru protejarea natu-rii şi a mediului înconjurător, promovarea dialogului cu instituţii care apără şi cultivă demnitatea persoanelor umane şi valorile spirituale izvorâte din iubirea omului faţă de Dumnezeu şi de semeni”. Între mass-media şi secularizare există o strânsă legătură, întrucât, adeseori, mijloacele mass-media promovează valori seculare, în acest fel devenind instrumente ale propagării secularizării. În faţa acestei situaţii, trebuie un contra-răspuns simetric, prin spiritualitatea creştină propagată prin mass-media, pentru a scoate pe om de sub influenţa culturii media secularizate şi secularizante. Altfel spus, pe scurt, alternativa Bisericii la secularizarea mediatică globală este globalismul mediatic ortodox. Deşi formularea pare provocatoare sau inedită, să nu uităm că, în fond, esenţa misiunii este propovăduirea Evangheliei către „toate neamurile” (Mt. 28, 19).

Concluzii generale: Comunicarea mediatică este la ora actuală un fenomen major, ce se desfăşoară la scară globală, şi care tinde să se transforme dintr-un instrument de comunicare socială într-unul de dominare socială.

Biserica trebuie să continue să dezvolte, să păstreze şi să favorizeze propriile instrumente şi programe de comunicare. Aceasta însă nu trebuie să se dezvolte separat ci ca parte integrantă a oricărui program misionar al Bisericii, mai cu seamă cu cât „credinţa ortodoxă trebuie să fie o lumină a mântuirii şi a vieţii veşnice şi în societatea de azi”. Astfel, ţinta nu este alta decât dezvoltarea unei comuniuni prin comunicare şi aducerea unui serviciu indispensabil societăţii noastre, care se află în căutare de sens şi de repere. Ieşind dintre zidurile Bisericii şi pătrunzând în cotidian, Biserica are, încă odată, şansa de a aduce „cuvântul care zideşte” în mijlocul unei societăţi din ce în ce mai atomizate şi mai dezbinate. Este o bucurie faptul că Biserica Ortodoxă Română şi-a construit, prin strădania ierarhilor, preoţilor şi a credincioşilor, numeroase publicaţii bisericeşti, de care este o reală nevoie, după cei 50 de ani de comunism care au dorit ştergerea identităţii creştine a românilor. Pe de altă parte, încrederea românilor în Biserică, precum şi aştep-tările acestora, sunt o adevărată provocare şi responsabilizare pentru cei care ostenesc în ogorul presei bisericeşti, într-o societate bântuită de secularizare şi de alte ispite. Acesta a fost și scopul pentru care a luat naștere această rețea… Prima Rețea Informațională Ortodoxă din România, pentru a transmite fiecărui creștin în parte responsabilitățile misionare. Episcopia Sloboziei și Călărașilor actualizează permanent și transmite credincioșilor în timp real informații despre activitățile desfășurate ca fiecare creștin să asiste în timp real la evenimente la care ei nu au putut participa. Această rețea este deja accesibilă multor persoane și poate fi accesată din orice locație, astfel publicul țintă poate recepta mesajul Bisericii mult mai ușor și mult mai rapid.