Lavra Sfanta Treime si Sfantul Serghie de Radonej: Priveghere de toata noaptea a Patriarhului Kirill. 700 de ani-

Noaptea trecuta, în ajunul zilei mutarii la Domnul a Sfântului Serghie de Radonej, Făcătorul de Minuni (1392), Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, a participat la o slijba de priveghere de toata noaptea, la Catedrala Sfânta Treime din Lavra Sfintei Treimi si a Sfantului Serghie.

În mod tradițional, astfel de slujbe, episcopale, s-au oficiat și în alte biserici si manastiri ale Bisericii Ortodoxe Ruse.

Lavra Sfânta Treime – Sfântul Serghie este una dintre cele mai renumite mănăstiri din Rusia, aflata lângă oraşul Sergiyev Posad, la aproape 65 de km nord-est de Moscova, înfiinţată în 1340 de Sfântul Serghie de Radonej, sfântul patron al Rusiei.

Lavra Sfânta Treime – Sfântul Serghie a fost înfiinţată de Sfântul Serghie de Radonej, împreună cu fratele său Ştefan. Ei au construit o chilie şi o simplă capelă în sălbăticia din pădurea de pe Dealul Makovets, la nord de Moscova, pentru a începe o viaţă de izolare şi rugăciune. Pe măsură ce oamenii aflau de ei, tot mai mulţi au început să vină pentru sfaturi duhovnicesti. Unii dintre acestia au inceput sa-si construiasca chilii în apropiere, cu timpul numărul lor ajungand la 12, astfel fiind infiinţată sihăstria.

În 1355, Sfantul Serghie de Radonej a stabilit un set de reguli, devenite ulterior model de organizare pentru manastire şi, de asemenea, model pentru peste aproape 400 de comunităţi monastice înfiinţate de ucenicii săi. Regulile stabileau un plan de organizare manastireasca, incluzând o trapeza (sală de mese), o bucătărie şi o brutărie.

Sfantul Serghie de Radonej a fost cel care l-a binecuvantat pe Marele Prinţ Dmitri Donskoy şi armata sa, atunci când Dmitri a plecat să lupte şi să-i învingă pe tătari, în Bătălia de la Kulikovo, din 1380. In plus, Sfantul Serghie de Radonej a trimis si doi calugari, sa-l insoteasca pe Dmitri, in batalie.

Serghie a adormit în Domnul în 1392, chiar înainte de reîntoarcerea tătarilor şi devastarea mănăstirii, din acelasi an. În 1408, mănăstirea a fost din nou atacată şi arsă ,în timpul campaniei hanului tătar Edigei, împotriva Moscovei. Stareţul Nikon a găsit moaştele lui Serghie, scapate miraculos, între ruinele mănăstirii, odata cu inceperea reconstrucţiei acesteia. Staretul Nikon a construit imediat o biserică din lemn, unde a asezat moaştele Sfantului Serghie.

După fiecare atac, staretul Nikon relua reconstruirea mănăstirii. În 1422, acelaşi an în care Serghie a fost declarat sfânt patron al statului rus moscovit, a început construcţia unei catedrale din piatră, în stilul Suzdal-Vladimir. Construcţia a fost realizată de o echipă de călugări sârbi care se refugiaseră la Sfânta Treime după Bătălia din Kosovo din Serbia. Catedrala, care a înlocuit Biserica Sfântului Serghie peste care a fost construită, a fost dedicată Sfintei Treimi. Moaştele Sfântului Serghie sunt păstrate în această catedrală. Andrei Rubleov şi Daniil Chyorny, cei mai mari iconografi ai acelor vremuri, au luat parte la decorarea Catedralei Sfintei Treimi cu fresce.

Cu timpul, a apărut tradiţia ca regalitatea de la Moscova să fie botezată în catedrală, dar şi să ţină acolo slujbele de mulţumire. Prin donaţiile nobilimii, mănăstirea devenise atat de bogată, incat putea susţine chiar şi o armată de 20 000 de oameni. Avea în proprietate 100 de moşii lucrate de peste 106 000 de şerbi. Totuşi, dreptul de proprietate i-a fost retras mănăstirii, în 1764.

Ivan al III-lea a finanţat construirea unei noi biserici cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt (Dukhovsky) în 1476. Această biserică, construită de artişti din Pskov, este unul din exemplarele încă existente în Rusia, de biserică cu clopotniţă peste biserică. Biserica Sfântului Nikon, finanţată de Vasile al III-lea, a fost finalizată în 1548, la un an după ce si Nikon a fost canonizat. Lângă zidul de apus al bisericii lui Nikon, a fost construită o capelă, numită Cortul lui Serapion, peste mormântul Sfântului Serapion, arhiepiscop de Novgorod.

În secolul al XVI-lea, Ivan al IV-lea, supranumit şi “cel Groaznic”, a finanţat construirea unei catedrale uriaşe, asemănătoare arhitectural cu Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlinul Moscovei. Construcţia Catedralei Uspensky (Adormirii) a durat douăzeci şi şase de ani. A fost construită pentru comemorarea cuceririi Kazanului şi Astrakhanului. Interiorul, inclusiv iconostasul, a fost realizat de numeroşi artişti, dintre care s-a remarcat Simon Ushakov, a cărui capodoperă, icoana Cina cea de Taină, împodobeşte iconostasul.

Zidul de lemn din jurul mănăstirii a fost înlocuit cu unul din pietre mari pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Zidul, care se întindea pe o lungime de 1,5 km era dotat cu doisprezece turnuri. Zidurile groase au fost utile în apărarea mănăstirii în timpul asediului polonez din 1608-1610. În 1618, Sfânta Treime a fost din nou asediată, de către Vladislav al IV-lea, insa fără succes. Spre sfârşitul acelui secol agitat, s-au construit mai multe clădiri. Printre acestea se numără palatul regal construit de Petru I pentru tatăl său, Ţarul Alexei, care în prezent adăposteşte Academia de Teologie. În 1686, a fost adăugată o sală de mese/biserică dedicată Sfântului Serghie, la vremea aceea cea mai mare trapeză din Rusia. Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost adăugată în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea. Această biserică a fost finanţată de familia Stroganov şi a fost construită peste una dintre porţile mănăstirii. De asemenea, în acel secol, s-au mai construit chilii pentru călugări, un spital în 1635 şi o capelă peste Fântâna Sfântul Serghie, care a fost descoperită în 1644 şi din care credincioşii iau apă sfinţită.

Mănăstirea a fost favorizată de Elisabeta, care a finanţat construcţia Bisericii Fecioarei din Smolensk, şi o clopotniţă de 98 de metri înălţime, construită între 1741 şi 1769 de arhitecţii Ivan Michurin şi Dmitri Ukhtomsky. Aceasta era cea mai înaltă construcţie din Rusia.

În 1742, la mănăstire, a fost înfiinţat un seminar. În 1814, seminarul a fost înlocuit cu Academia din Moscova, care a fost transferată aici din capitala. În plus, mănăstirea sprijinea câteva schituri în Sergiyev Posad. După preluare puterii de către bolşevici, spre sfârşitul anului 1017, Mănăstirea a fost închisă în 1920, de noul guvern sovietic, iar clădirile ei au fost atribuite unor instituţii guvernamentale, pentru utilizări diverse. În pofida eforturilor de salvare, ale lui Pavel Florensky şi ucenicilor săi, multe din lucrurile sfinte ale Lavrei au fost pierdute sau transferate în alte locaţii, de-a lungul anilor. Clopotele acestei mănăstiri au fost distruse în 1930, inclusiv cel de 65 de tone, numit Clopotul Ţarului (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

În 1945, bolşevicii au înapoiat Manastirea Sfintei Treimi, Bisericii Ortodoxe Ruse. Returnarea făcea parte din legalizarea Bisericii, ca recunoaştere a eforturilor sale pentru apărarea ţării, din timpul invaziei naziste din Al Doilea Război Mondial (numit în Rusia, Marele Război Patriotic). Prima Sfanta Liturghie la Mănăstire a avut loc în 16 aprilie 1946, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Mănăstirea a devenit sediul patriarhului, până când el a fost transferat la Mănăstirea Danilov, din Moscova, în 1983.

Din vremea Sfântului Serghie, Mănăstirea Sfintei Treimi a Sfântului Serghie a fost centrul pietăţii ruseşti şi al naţionalismului. După binecuvântarea dată de Serghie, Marelui Prinţ Dmitri Donskoy şi armatelor sale, ei fiind victorioşi în Bătălia de la Kulikovo, Mănăstirea a devenit centrul religios al regalităţii de la Moscova care a furnizat constant suport financiar acesteia. Cinstirea lui Seghie, ca sfânt, a început devreme, el fiind canonizat în 1422 şi cinstit ca sfânt patron al Rusiei. În special, Ivan al IV-lea l-a cinstit pe acest sfânt. Asocierea dintre Sfântul Serghie şi Mănăstirea Sfânta Treime a devenit atât de strânsă, încât a intrat în numele mănăstirii.

Încă din primii ani din perioada de formare a statului moscovit, Sfânta Treime a fost adesea asociată cu evenimentele importante din istoria Rusiei. Plecând din Mănăstirea Sfânta Treime, călugării misionari au răspândit Evanghelia lui Hristos în centrul şi nordul Rusiei, încă din vremea Sfântului Serghie. În jur de 400 de mănăstiri au fost înfiinţate de aceşti călugări, dintre care menţionăm Mănăstirea Soloveţ de la Marea Albă.

În vremea necazurilor de la începutul anilor 1600, Mănăstirea Sfânta Treime a devenit centrul spiritual rus, prin aceea că 1500 de apărători ai mănăstirii au rezistat şaisprezece luni în faţa asediului polonez, între 1602 şi 1608, şi apoi iarăşi în 1618. La această Mănăstire, Kosma Minin şi Prinţul Dmitri Pozharsky, împreună cu armatele lor, au primit binecuvântarea pe calea urmată în timpul respingerii armatei poloneze din Moscova.

Mănăstirea a fost refugiul Ţareviciului Petru, în 1681 şi în 1689, în timpul instigărilor provocate de sora sa, pe jumătate, Sofia. Odată cu ascensiunea lui Petru I ca ţar, Mănăstirea a început să primească mai multă atenţie din parte acestuia şi a succesorilor săi, Împărătesele Ana, Elizabeta şi Ecaterina a II-a. În mod special, Elisabeta a favorizat Mănăstirea. În 1744, Elizabeta a ridicat-o la rang de lavră, iar mitropolitul de Moscova a fost desemnat arhimandrit al acesteia, ca recunoaştere a locului deţinut în societatea rusă.

Mănăstirea, practic, a suferit după preluarea puterii de către bolşevici, dar după restituirea ei către Biserica Ortodoxă, după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, şi-a reluat poziţia de întâietate în promovarea Creştinismului Ortodox în Rusia.

(Surse: Biserica Ortodoxa Rusa, Wikipedia, presa locala)

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.