publicat în: Arhivă

Despre femeia -cal sau – cat de inselator putem percepe astazi lumea

Într-o carte fascinantă și foarte veche, cu un nume neobișnuit, am descoperit o relatare despre Sfantul Macarie cel Mare și una dintre faptele sale minunate – aminteste intr-un articol din aceste zile, Protoiereul Andrei Tcacev, pentru publicatia ruseasca Pravoslavie.

Un articol, in traducerea si interpretarea: KSLCatalin.

O femeie căsătorită era dorita de un barbat. Femeia era creștina – și cu numele și cu viața. Amatorul de plăceri interzise a primit refuzul său ferm, și a vrut să se răzbune pentru aceasta umilire. S-a intors, deci, spre un vrajitor. Și, ca raspuns la gestul femeii, acesta a vrajit-o astfel incat toți cei care priveau la ea, sa nu vada in fata lor un om ci… un cal. Nu! Natura femeii nu se schimbase. Dar unele inselatorii demonice actioneaza in ochii tuturor, ca in acest caz, incepand cu soțul femeii și terminând cu trecătorii de pe stradă. Toată lumea vedea animalul în fața. Sotul, avand aceasta problema, s-a dus la Macarie.

Călugării care l-au văzut venind, s-au si răzvrătit: “De ce ne-ai adus acest cal?”. Numai un sfant mai putea vedea femeia, langa barbatul ei. Lingușirile diabolice nu puteau schimba imaginea lui Macarie asupra lumii. Calugarii s-au simtit rusinati. Bine – oamenii acestei lumi sunt supusi seducției. Apoi, ei trăiesc în mijlocul agitației, cu multe griji și diverse nereguli. Dar, actul seductiei la călugări… demonstreaza lipsa de putere și lipsa experienței duhovnicesti. “Acesta nu este un cal, in fata voastra, ci o persoana de care râde diavolul”. Acestea fiind spuse, Sfântul Părinte s-a rugat deasupra unui vas cu apa, a chemat numele lui Dumnezeu, și a turnat apă pe capul femeii. Murdaria a fost spalata, înșelăciunea a disparut. Înaintea soțului ei, și a călugărilor rusinati de Macarie, speriata, statea femeia care suferise.

Sfântul a lăudat loialitatea sa față de soțul ei și fermitatea în păzirea poruncilor. El, insa, i-a spus: “Cu tine s-a întâmplat asta, femeie, pentru ca (si aici, mi-e teamă să nu fac vreo greșeală privind perioada exactă, fiindca scriu din memorie – noteaza autorul) atât de multe săptămâni nu te-ai impartasit cu Sfintele Taine”. El a spus ca perioada nu trebuie sa depășeasca una sau două luni. Macarie a invatat-o pe femeie să se nu mai lase o atat de mare perioada de timp, fara Impartasanie si mers săptămânal la slujba din biserica.

Când am amintit aceasta poveste, odată, unor clerici, unul dintre ei glumea: deci, de aceea există atât de multi cai pe drum! Ceea ce parea sa fie o gluma si, la inceput, a dat nastere unor rasete, a devenit imediat credibil. Într-adevăr, deseori multi isi ranesc inima in acest fel, indiferent de vremuri. Creștinii care se tin departe de duhul apostolic, al Impartasaniei dese, devin slabi. Dar, să lăsăm momentul si aspectul formal al problemei frecvenței Sfintei Împărtășanii. As vrea sa abordam problema sărăcirii harului.

Sărăcirea in har (chiar dacă nu are loc printr-o actiune a vrajitorilor) ii face pe oameni sa-si schimbe percepția asupra lumii. Ei nu mai văd atat de mult lumea lui Dumnezeu, pe cat vad niste animatii demonice. Noi nu vedem cu adevărat, în jur, cai, dar ii numim pe oameni măgari și boi, ceea ce nu este cu mult diferit…

O persoană, în ochii unei alte persoane, poate la fel de bine arata ca un demon sau ca un manechin. Cinematograful lucrează la realizarea acestor specii ale viziunii demonice asupra lumii. Dar, el nu este singurul de vina. Nu mai vedem ce este frumos si virtuos. Și, dacă ochii, afectati si lipsiti de har, nu mai sunt obiectivi, atunci ce putem spune despre conținutul gândurilor noastre?

Cele mai sălbatice idei, sunt deja acceptate în societate, ca adevăr. Minciuna nu mai provoacă nici îndoiala mentala, nici respingere morală. Imaginea mentală a lumii, nu a fost napadita de cai. Nu! Caii sunt frumosi și nobili. Ei pot sta sub Sfantul Gheorghe sau sub Sfântul Dimitrie. Imaginea mentală a lumii este locuită deja de vise bolnave, de vapori de mocirla si de coșmaruri. Acesta este prețul impus de lipsa harului…

Sigur, din motive clare, am ajuns sa înlocuim si cuvântul “duhovnicie” cu “spiritualitate”. Ca sa spunem: “dacă imi place baletul, sunt o persoană spirituală”. Dar, “sunt un om cu har”, tot nu poti spune doar daca iti place baletul.

Deci, pentru o viață fără har, plătim cu vederea viciata asupra lumii. Ne captivează mirajele și lăsam nesupravegheate lucrurile mari – de asemenea, o consecință a acestei stari. Pe termen nelimitat, o astfel de situație nu mai poate dura. Mai devreme sau mai târziu, se va termina foarte prost. Și, din acest motiv trebuie, dupa cum ii spunea fostului “cal”, Sfantul Macarie, sa nu lasam rugăciunile Bisericii și să nu ne privam de Sfânta Împărtășanie, din motive mereu nesemnificative.

Dupa Protoiereul Andrei Tcacev, pentru publicatia ruseasca Pravoslavie, un articol in traducerea si interpretarea: KSLCatalin