publicat în: Arhivă

Liturghie – de Carmen-Ana Ion

Autor poezie: Carmen-Ana Ion

Liturghie

Toacă! Și sunetul cerul străpunge!

Despică, răzbate, ritmat se răsfrânge.

Când lemnul – pe lemn îl transformă în ropot,

În urma lui sună un dangăt de clopot.

Iar flacăra tremură, înfiorată,

Când se desprinde din ceara curată

Și untul-de-lemn se transformă-n lumină,

Plăpând licărind în candela plină.

Tămâia se mistuie-ncet, fumegând,

Învăluie totul, parfum răsfrângând.

La strană, un murmur de glasuri se-adună,

Genunchii se pleacă, mâini se-mpreună,

Părintele iese. Și-ntreaga făptură

Primește Cuvântul din Sfânta Scriptură.

Se leapădă grija, și gândul din lume,

Să poată sta cugetul în rugăciune

Și se înconjoară, cu gesturi smerite,

Cu Sfintele Daruri acoperite.

Iar Crezul adună și Cer și Pământ

Și sufletul spune umil: “Vreau Duh Sfânt!”,

Să se pogoare, ca să sfințească

Simbolica hrană pur omenească.

Iar dinspre Altar, răzbate acel

Mic clinchet discret, de clopoțel.

Și pâinea e Trupul ce-n Taină se frânge,

Și vinul dulceag se transformă în Sânge,

Dar ochii văd numai ce pot înțelege,

Ce mintea și cugetul pot să dezlege.

Apoi, cu credință, ca să-ntregească,

Se spune în cor Rugăciunea Domnească.

Sorbim Vinul dulce și Pâinea – și-alene

Iertarea din Cruce ne curge prin vene.

© O poezie de: Carmen-Ana Ion – 14 octombrie 2014