Slujbele Bisericii: cat de distractive sunt ele? Plictiseala in biserica-

“Dar, ma plictisesc la biserica!”

Există foarte puține familii ortodoxe care sa nu fi auzit vreodata cuvinte ca acestea, venite din partea copiilor lor. Cu toate astea, nu este vorba despre un fenomen limitat doar la copii. Majoritatea adultilor, in mod identic, se vad nevoiti sa se lupte cu astfel de sentimente, chiar dacă sub forma: “Cât mai dureaza?” sau “Când se poate pleca?”.

Traducere, interpretare, adaptare si adaugire, dupa un articol al Diaconului Timothy Shell / Statele Unite ale Americii, de: KSLCatalin

În ciuda sunetului – la prima vedere banal – al unor astfel de gemete de jale, există probleme serioase care stau la baza acestor întrebări. Dacă vom permite sensului plictiselii sa se agraveze în noi, vom construi un zid între Sfintele slujbe și sufletele noastre. Harul ne este împărtășit prin Sfintele Taine ale Bisericii, iar dacă vom ridica bariere, ele ne vor impiedica in capacitatea noastra de a ne cufunda pe deplin în Sfintele Taine. În cel mai bun caz, am limita creșterea noastră duhovnicească. În cel mai rău caz, am ajunge chiar atat de departe, incat am renunta cu totul sa mai participam la slujbe, și am sfârși prin a ne rupe total de Biserică.

Ceea ce ar trebui să facem, mai degrabă, ar fi NU sa incercam să pretindem, de la noi sau de la copiii noștri, că slujbele Bisericii nu ar fi atat de plictisitoare, ci sa facem exact opusul: ar trebui să acceptăm că ele SUNT plictisitoare, atunci când le percepem dintr-un punct de vedere modern, in anii “culturii”. Venim, astazi, la slujbe, cu inimile și mințile noastre adaptate la conceptele moderne de “distracție” și “divertisment”. Esenta problemei, este că schimbările tehnologice ale epocii moderne au produs o astfel de lume groteasca senzuala, incat demnitatea slujbelor ortodoxe a fost îngropata sub un potop de gunoaie, în percepțiile noastre.

Pentru cea mai mare parte a existenței umane, viața de zi cu zi a insemnat pur și simplu o luptă pentru supraviețuire. Casele erau simple, cu decoratiuni minime și, practic, fara vreun mobilier. Bunurile se limitau, în mare parte, la aspectele esențiale, iar arta era o problemă doar a celor bogati. Muzica a fost întotdeauna parte a vieții sociale, dar era folosita în mod oficial numai pentru celebrari sau zile speciale. Capacitatea de a citi și de a scrie era o raritate, iar cărțile sau manuscrisele erau considerate comori.

Datorita sfințeniei Bisericii, și dorindu-se sa i se imprime bisericii sensul de “pregustare a cerului”, clădirile erau ridicate, ori de câte ori era posibil, la o scară grandioasă. Ele erau umplute cu imagini bogate din viața lui Hristos, și de o mulțime de Sfinți. Muzica bogata, plina de armonie, umplea biserica. Mirosul de tămâie, dulce, se inalta, iar toate simțurile aveau ocazia sa participe la slavirea lui Dumnezeu. Există mai multe dovezi, de-a lungul secolelor, ca sentimentul frumusetii coplesea orice privitor. Slujbele ofereau sens și culoare vieții, altfel prea lumeasca și simpla.

Treptat, tehnologia a oferit o supradoză, simturilor noastre. Acum, chiar și un apartament slab are mai multe facilități decât aveau cele mai bogate castele. Practic, fiecare dintre noi deținem mai multe bunuri decât s-ar fi putut imagina vreodata. Chiar și familiile sărace pot astazi să stea in camera de zi, pe fotolii și canapele moi, și să se refaca în lux. Tehnologia ne-a acordat mai mult “timp liber” și posibilitatea de a crea senzatii în viețile noastre. Parcurile tematice și alte atracții au devenit o parte standard a lumii, și ne permit să experimentam orice fel de fior ne dorim. Prin invențiile radioului și tehnologiei înregistrarii, avem acces, zi si noapte, la muzică. Mulți oameni au devenit dependenti de a avea aceasta muzică, la nesfarsit, în apropierea lor, și nici nu mai pot crede ca ar putea trai fara ea. Cea mai importanta, însă, ramane omniprezenta imagine… Suntem bombardati cu imagini, în fiecare secundă din veghea vieții noastre, prin reviste, ziare, fotografii, panouri publicitare, iar orice altă suprafață plană are pe ea o imagine. Si, în acest secol trecut, ne-am perfectionat chiar imaginile, prin miscare. Filmele și televiziunile produc o saturare nemaintalnita si interminabila, de acțiune și aventură, sexualitate și groază. Fiecare nouă producție se străduiește să o întreacă pe cea a predecesorilor săi, în a captiva atenția populației. Distractia a devenit, acum, un motiv al existentei noastre, s-ar părea. Totul este judecat pe baza a “cât de distractiv este”. Acum, mai nou, chiar ne jucam cu “realitatea virtuala”, cu imagini care, proiectate, ne intoxica complet simturile.

Cum sa mai putem privi, astazi, la slujbele Bisericii?

Slujbele noastre sunt tot la fel de pline de frumusețe și de adevăr, ca intotdeauna, dar simțurile noastre sunt prea incapabile sa mai observe. Așteptările noastre de a fi distrați, ne lasa o senzație de neîmplinire in biserică. Din ce in ce, vin mai putini oameni. Inimile noastre plâng, încă, dupa Dumnezeu, dar toata cultura noastra ii spune subconștientului că Biserica este învechită și ca nu mai este relevanta. Unele grupari creștine (inclusiv, din păcate, unele Biserici Ortodoxe), au încercat să combată acest fenomen, dar au ajuns la rezultate bizare. Romano-catolicii, cu cel de-al II-lea Conciliu al lor din Vatican, au decis să încerce o modernizare si sa faca asa incat totul sa fie pur și simplu mai ușor. Slujbele s-au scurtat, obligațiile au fost eliminate, iar totul a fost schimbat. Rezultatul a fost un colaps aproape total al randuielii din cadrul Bisericii lor și un exod masiv. Unele grupari protestante, pe de altă parte, au încercat si ele să concureze și si-au transformat bisericile lor in teatre, organizand concerte profesionale și servicii multimedia, într-o încercare de a atrage și de a-si pastra adepții. Rezultatul lor a fost doar înlocuirea ultimelor vestigii de cult, cu putin mai mult divertisment.

Ce putem face, atunci?

Următoarele patru etape ar putea servi ca antidot parțial la otrava epocii noastre moderne, injectata în sufletele noastre:

1. Dati-va seama, că Biserica nu este capabila sa rezolve aceasta problema, si ca rezolvarea vine doar din schimbarea sinelui. Datoria Bisericii este sa mărturiseasca Adevărul si sa salveze suflete, nu sa distreze. Înțelegeți că serviciile Bisericii sunt rânduite de Dumnezeu, pentru a ne ajuta in creșterea noastră spirituală și in mântuire. Înțelegeti că problema nu consta in slujba in sine, ci in percepția noastră fata de ea.

2. Acceptati că, din punct de vedere lumesc, slujbele sunt “plictisitoare”. Încercarea de a pretinde că ar fi ceva ce nu sunt, va va duce doar la o frustrare, dezamăgire și înstrăinare de slujbe. Acceptati că nu ati venit la slujba ca sa va distrati.

3. Începeți prin simpla reconcentrare a mintii voastre catre slujba, mai întâi ca o obligație față de Dumnezeu. Interpretati statul la slujba, ca pe o jertfa a dumneavoastra catre Dumnezeu, un timp în care sa nu asteptati nimic în schimb. Este important sa oferi, nu doar timp fizic ci, de asemenea, sa dedici timp mintal lui Dumnezeu, printr-o gândire doar la El și la Sfânta Sa Biserică.

4. În cele din urmă, treceti la implicarea dumneavoastra cât mai mult posibil în slujba. Cântati în cor, cititi la strana, dacă este posibil. Chiar dacă aceste opțiuni va sunt închise, pur și simplu participati la toate rugăciunile, cât mai mult posibil (in mod ironic, chiar dintr-un punct de vedere lumesc, cu cat mai mult te implici, cu atât mai mult slujbele vor părea că zboara mai repede!).

Trebuie subliniat, insa, faptul că slujbele nu sunt niciodată cu adevărat “plictisitoare”, pentru că în tot acest timp noi suntem în contact cu lumea supranaturală, și ne insotim cu Insusi Dumnezeu, prin rugăciunile noastre. Dacă am putea vedea lumea duhovnicească, nu ne-am mai dori ca slujbele să se termine vreodată. Dar, din păcate, așa cum suntem toti, produse ale lumii noastre din secolul 20, vom folosi criterii moderne, lumești pentru a judeca “calitatea” slujbelor. Dacă am putea privi la slujbele dumnezeiesti, ca la un drum al nostru necesar spre mântuire, și nu ca la un potențial divertisment, am putea începe să scapam de sugestia demonică, subtila, de a judeca slujbele dupa cât de distractive sunt ele. Aceasta ar fi ceea ce am experimenta, daca am incerca in mod repetat sa depasim starea de plictiseala, trecand dincolo de aprecierea noastră și de simturile noastre amortite.

Aceia dintre noi, atât de afectati de problema slujbelor bisericii, sau care nu le inteleg, ar face bine să împrumute o alta pereche de ochi. “Noi nu știam dacă mai eram în cer sau pe pământ”, au exclamat trimișii lui Vladimir, atunci când au raportat experiența pe care o traisera participand la Sfânta Liturghie in Catedrala Hagia Sophia din Constantinopol. Chiar si slujbele ortodoxe care au loc în cele mai umile lacasuri, case parohiale sau capele mici, pot fi profunde si miscatoare.

Un vizitator al unei parohii ortodoxe mici din Mid-West (SUA), inspirat de prima sa Liturghie, a pus mana pe stilou si a scris următoarea poezie:

PRIN USA

A fost ca si cand as fi vazut un rug aprins,

devenit morman de cenusa.

A fost ca si cand as fi stat cu Daniel in groapa cu lei,

cu leii cântând asemenea unor îngeri.

A fost ca si cand as fi dansat in inaltime,

cu Raiul deasupra

și Iadul dedesubt.

Era ca și cum treceam prin urechea unui ac,

o mie de îngeri, împingând

o mie de îngeri tragand.

A fost ca si cand as fi respirat foc.

A fost ca si cand as fi zburat.

Era ca și cum s-ar cânta in limbi îngeresti,

fără a scoate un sunet.

A fost ca o lupta pe moarte

cu regele fiarelor,

și m-a lasat sa castig.

A fost ca si cand am pierdut fiecare gram de sânge,

A fost ca si cand as fi baut vinul cel bun,

Mai bun decat cel mai bun vin.

A fost dragoste la prima vedere.

A fost ca o nuntă.

(Dread Poet ATHEY)

Iar daca veti da CLICK AICI, veti gasi o alta traire miscatoare a acestei inegalabile frumuseti si simtiri… [https://www.lacasuriortodoxe.ro/opinii/ec-carmen-ana/16209-liturghie-de-carmen-ana-ion.html]

Traducere, interpretare, adaptare si adaugire, dupa un articol al Diaconului Timothy Shell / Statele Unite ale Americii, de: KSLCatalin