Ce mancau gladiatorii? Dieta gladiatorilor, din scrierile vechi, certificata de specialisti

Gladiatorul roman era un luptător feroce, care, înarmat cu o serie de arme, se lupta cu alti gladiatori si chiar cu animale sălbatice. Ce mânca, insa, un gladiator?

Autorul roman Pliniu cel Bătrân raporta că gladiatorii mai aveau porecla “hordearii” (“mancatorii de orz”) și ca beau un tonic din cenușă de plante, după luptă (Pliniu, NH XVIII.72, XXXVI.203).

Un studiu publicat recent in revista stiintifica PLOS ONE a confirmat că, într-adevăr, gladiatorii consumau cenușa mai multor plante, mai ales a orzului și grâului.

Gladiatorii erau, de obicei, sclavi prizonieri de război și infractori, dar cu toate acestea erau liberi si participau la jocurile de gladiatori. Ceea ce începuse ca o componentă a riturilor funerare din Republica Romană timpurie, a evoluat de-a lungul secolelor în spectacole sângeroase de divertisment pentru poporul roman, atingând apogeul în popularitate în cel de-al doilea secol al erei noastre.

Cercetatorii Institutului de Medicină Legală de la Universitatea din Berna si Universitatea de Medicina din Viena au investigat modul de alcatuire a dietei gladiatorilor, în comparație cu restul populației. Folosind spectroscopia – analiza izotopica – pe osemintele descoperite intr-un cimitir destinat galdiatorilor, din secolul II-III, Efes, Turcia, cercetatorii au putut să confirme că persoanele îngropate în cimitir aveau o dieta, in mare parte, bazata pe plante – asa dupa cum avea si restul populatiei din Efes.

“Gladiatorii pare sa fi urmat o dieta similara cu cea a majorității locuitorilor Imperiului Roman”, a declarat Kristina Killgrove, bio-arheolog la Universitatea de Vest din Florida, într-un e-mail catre jurnalul Istoria Biblica.

Studiul a mai constatat că cei înmormântati în cimitirul gladiatorilor aveau raportul stronțiu-calciu mai mare decat contemporanii lor. Acest lucru sugereaza ca gladiatorii din Efes ar fi băut, într-adevăr, un tonic din cenușă, așa cum descria Pliniu (“Cinis lixivus POTUS”).

“Cenusa de plante era consumata în mod evident, pentru a fortifica organismul după efort fizic și pentru a facilita vindecarea oaselor”, a declarat liderul de studiu Fabian Kanz, pentru Science Daily.

“Lucrurile sunt similare cu ceea ce facem noi astazi cand, dupa efort fizic, luam magneziu și calciu (sub formă de tablete efervescente, de exemplu)”.