publicat în: Arhivă

Ajunare în rugăciune, alături de Ierarh: Mănăstirea Vasiova

Ca în fiecare an, potrivit obiceiului creştinesc şi strămoşesc, credincioşii ortodocşi prăznuiesc în ziua de 6 ianuarie praznicul Bobotezei sau Botezul Domnului.

În acest an, la ajunul Bobotezei Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian a slujit Vecernia unită cu Sf. Liturghie şi sfinţirea apei celei mari în ajunul praznicului, la mănăstirea Vasiova.

Potrivit tipicului bisericesc, în acest an în ziua premergătoare praznicului se săvârşeste Vecernia unită cu Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare şi sfinţirea apei, iar în ziua praznicului se săvârşeşte Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur şi sfinţirea apei celei mari sau Aghiazma Mare.

În ajun de sărbătoare obştea monahală de la mănăstirea Vasiova s-au rugat şi au ajunat în rugăciune alături de Ierarh şi de credincioşi dornici de priveghere şi post. După săvârşirea Sf. Liturghii, la momentul potrivit s-a pornit în procesiune la izvorul mănăstirii unde s-a săvârşit slujba de sfinţire a apei.

Mai apoi Preasfinţitul Părinte Episcop a ţinut un cuvânt de învăţătură prin care a dorit să pună la sufletul credincioşilor importanţa şi măreţia praznicului pentru care creştinătatea se pregăteşte.

Mănăstirea Vasiova este ctitoria ieromonahului Macarie Guşcă originar din Câlnic, care începe zidirea mănăstirii în ziua de 15 mai 1905 prin punerea pietrei de temelie de către protopopul Maxim din Bocşa. După numai doi ani biserica mănăstirii a fost pregătită pentru târnosire, aceasta fiind săvârşită la data de 19 iulie 1907 de către Arhiereul Filaret Musta.

Un rol important în dezvoltarea acestei mănăstiri l-a avut ieromonahul Vichentie Mălău, vieţuitor în obştea mănăstirii Sihăstria care a fost trimis aici pentru a întării activitatea spirituală şi pastorală în rândul credincioşilor.

În anul 1958 urmare a decretului 403 al guvernului comunist mănăstirea a fost închisă fiind transformată în casă de copii handicapaţi. Au mai rămas câteva călugăriţe care se ocupau de îngrijirea bisericii, adăpostindu-se în arhondaric.

După 1989 clădirea mănăstirii a fost retrocedată iar viaţa monahală a reînflorit în aceste locuri prin osteneala ieromonahului Ieronim Stoican şi a monahiei Filofteia Nistor. În ultimii ani s-a amenajat un paraclis de iarnă, târnosit de Preasfinţitului Laurenţiu Streza şi un foişor de vară spaţios amplasat în curtea mănăstirii, târnosit de Preasfinţitul Episcop Lucian în anul 2008.

Actualmente mănăstirea este îndrumată de monahia Varvara Sântiuan, care împreună cu cele doisprezece vieţuitoare se ostenesc cu grădinăritul, apicultura, ateliere de pictură şi croitorie, această mănăstire fiind o oază de spiritualitate şi duhovnicie în Episcopia Caransebeşului. (ALBUM FOTO – click pe banner)