Atentie la dezlantuirea fiarei din noi! Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti!

In aceste zile, Mitropolitul rus Ilarion de Volokolamsk, a gazduit show-ul “Biserica si Lumea”, in reteaua de televiziune “Vesti-24”, avandu-l ca partener de discutie pe artistul popular rus Vladimir Khotinenko, regizor, actor și scenarist.

Din inregistrarea in limba rusa a acestei emisiuni televizate, am extras si tradus pentu cititorii nostri fragmente mai importante ale discutiei care a pornit de la ideea de marcare a centenarului Primului Razboi Mondial, meditand asupra “lectiilor” pe care omenirea ar fi trebuit sa le invete. Amintind faptul ca nici macar o singura problema politica nu a fost rezolvata dupa Primul Razboi Mondial, acesta fiind chiar urmat la doar douăzeci de ani distanta de un alt război mondial, Mitropolitul a precizat ca singurul rezultat, a fost acela ca milioane de oameni au fost uciși: 10 milioane de militari, 12 de milioane de civili și peste 50 de milioane de răniți (cifrele fiind relative).

– traducere si interpretare, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin

Khotinenko: (…)“Dar, lucrul cel mai groaznic, este fiara care trăieste în interiorul creaturii umane”. Recent, am observat o frază într-una din rugăciunile pregatitoare pentru Sfânta Împărtășanie. Aceasta a fost scrisa de către Sfântul Ioan Gură de Aur. Am citit-o de multe ori: ca nu cumva “să fiu prins de lupul cel înţelegător”. Și, deodată mi-am dat seama că există o anumită cheie în aceste cuvinte atât de izbitoare în taina lor. Putem fi prinși în plasa acestei forte întunecate si necontrolate de nimeni, care invadează conștiința umană, din afară, și o distruge. În gândurile lor, oamenii pot fi, atât mai nobili cat si mai rai decat sunt in realitate. Într-adevăr, totul prinde viata în gândurile noastre, în mințile noastre. Ce părere aveți?

Mitropolitul Ilarion: În ființa umană, există principiul spiritual și principiul animalic, deoarece prin natura noastră fizică suntem apropiati de animale, nu de ierbivore, ci de prădători. Organismul nostru este construit astfel încât, prin natura noastră, suntem animale de pradă. De aceea, ne vine sa mancam carne și pește. Numai ca, in acelasi timp, in om există, cu siguranță, principiul divin. Intr-adevar, mintea umană devine un câmp de luptă al acestor două principii, iar Biserica incearca mereu sa ajute ființele umane să isi afirme principiul lor divin, astfel încât acesta sa poata deveni motivator principal al acțiunilor lor.

Războiul, dimpotrivă, eliberează agresiunea și cruzimea, aceste instincte sălbatice, inoculandu-le oamenilor ideea că cei de pe partea opusă a baricadei sunt dușmani, pentru a lupta cu ei, fiindca doar ucigandu-i ii poate invinge. Omul isi risca viata, spre deosebire de un animal care vrea sa supravietuiasca, pentu a-si afirma identitatea sa, dornic sa câștige recunoaștere din partea celuilalt și, în plus, sa-l domine. Războiul trezește instinctul animalic în ființa umană, și de fapt ceea ce se reuseste este: cel care va castiga, va fi mai brutal. Acesta este motivul pentru tot felul de atrocități, crime și brutalitati comise în timpul războiului. În timpul războiului, nu există un cod moral. Chiar dacă există unele reguli, acestea sunt încălcate; o ființă umană comite crime, pentru că in ea exista agresiune. Aplicabil in cazul razboiului, este aforismul latin: homo homini lupus est, pentru că fiara trebuie sa fie fiară; ea trebuie să câștige, prin orice mijloace.

Dar, sa revenim la Primul Război Mondial: știm că a început ca un război între puteri, dar în cele din urmă, în multe țări, inclusiv in Rusia, s-a transformat intr-un război civil. Asta, fiindca oamenii, in primul rand, au fost învățați să vadă un inamic în adversar și, mai apoi, oamenii au început să vadă un inamic chiar si în frații și surorile lor.

Khotinenko: În acest caz, ce poate face fiecare pentru a evita fratricidul?

Mitropolitul Ilarion: Eu cred că fiecare poate îndeplini porunca simplă, de a te purta cu aproapele tau ca si cu tine insuti. Cu toate acestea, in lumea moderna, este greu ca aceasta porunca sa mai fie indeplinita, pentru ca întreaga realitate din jurul nostru se opune, ca și cum ar spune: acesta nu este aproapele tău, ci dușmanul tău; că celalalt nu ar fi aproapele tău, fie, dar iti este chiar dușman! Hristos, insa, spune că ar trebui să ii iubim pe toți, chiar și pe dușmani. Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, înseamnă sa depășesti iluzia dualitatii, atunci când tragem o linie între noi și vecinii noștri, când eu sunt subiect, în timp ce vecinul meu devine obiect. A-l iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti, presupune, în esență, să trăiesti în unitate, fără distincție între mine și aproapele meu.

Biserica nu a adoptat, in poziția sa, ideea ca, dacă un dușman iti invadeaza patria, atunci tu ar trebui să-l lasi să te rupa în bucăți. Sfântul Serghie de Radonej, care a fost foarte departe de politică, un om al rugăciunii și ascet, atunci când soarta patriei era în joc, i-a binecuvântat pe Dmitri Donskoi și pe luptătorii ruși sa lupte pentru eliberare. Aceasta înseamnă că, în unele cazuri, este cu adevărat necesar sa lupti. Dar, principala responsabilitate pentru războaie se află in spatele liderilor politici care au provocat războaiele și care, de dragul unor interese economice, financiare sunt gata să renunțe la viețile oamenilor. Aceasta este partea teribila.

Khotinenko: Sincer vorbind, eu cred, totodata, că atunci cand sămânța iubirii fata de aproapele nu este semănata în fiecare ființă umană din copilărie, pur și simplu aceasta este predispusa sa devina victima a jocului; suntem usor de manipulat, dacă nu avem nici un pivot interior. Și, cu voia lui Dumnezeu, vom reuși să crestem o generație cu pivot spiritual și moral, gata în orice moment să se ridice în apărarea vecinilor, Patriei și Credinței Ortodoxe?

Mitropolitul Ilarion: Războiul teribil ne-a afectat pe fiecare dintre noi; el a luat cu asalt fiecare familie. Bunicul meu a fost ucis în timpul războiului; un alt bunic de-al meu a trecut prin front pentru a ajunge în România și apoi s-a întors acasă schilodit de război. Toată lumea a fost afectată – părinții și bunicii mei… Punctul nevralgic – “numai de n-ar mai fi razboi” – care se auzea continuu la acea vreme, a murit împreună cu acea generație. În zilele noastre, nu numai noua generație este cea care nu știe, din experiența proprie, ce este războiul, ci si parintii ei, care, mulțumita lui Dumnezeu, nu-si amintesc de o asa tragedie teribila.

Toate războaiele încep, insa, în mințile oamenilor, în cultura umană. Într-adevăr, fiecare dintre noi se confrunta cu oamenii de cultură agresiva, la un moment dat. Dostoievski a vorbit despre asta, în “Demonii”. Violența, decesele oamenilor și suferințele lor – toate acestea au fermentat mai întâi în mintea celor pe care Dostoievski i-a numit “demoni”, și numai după aceea au fost aplicate în viața reală.

Khotinenko: Știm că credința este fundamentul vieții, temelia iubirii; religia este cea mai importantă sursă pentru codul de reguli și valori morale. Dar, dacă o persoană nu este inițiată in Biserica, unde poate găsi ea un sprijin spiritual, care sa o ghideze?

Mitropolitul Ilarion: Cred ca, pentru o persoană in a carei viata dimensiunea religioasă este absenta, există încă dimensiunea morală, legea morală pe care Dumnezeu a asezat-o în inima fiecăruia, indiferent dacă această persoană crede sau nu. Și, în fiecare om există un potențial de bunatate, lumina divina care este reflectarea lui Dumnezeu Însuși în noi”.