Inainte de hirotonirea in preotie, intreba -te ce bucurii ai – Iti plac banii si rangurile?

În cursul unei întâlniri cu reprezentantii mass-media, Sanctitatea Sa, Patriarhul Kirill al Rusiei, a fost întrebat despre modul in care oamenii ar trebui sa ii trateze pe cei câtiva clerici care au renuntat la slujirea lor în Ucraina de Sud-Est, ca urmare a acțiunilor militare.

Ce ar trebui să facă un preot, dacă ajunge intr-o asemenea situație?

Va oferim mai jos o traducere a raspunsului Patriarhului Kirill:

“Dificultățile externe nu sunt un motiv, pentru un preot, de a-si parasi misiunea. Eu cred că toată lumea ar trebui să-si urmeze propria constiinta. Dar, uneori, conștiința noastră, fragilă, poate fi afectata de erodare si deformare. Sunt absolut sigur ca ar trebui să urmam exemplul Arhiepiscopului Mitrofan de Horlivka și Sloviansk, și al acelor clerici care slujesc în partea de est a Ucrainei în momentul de față (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Ei raman cu oamenii lor și, de multe ori, au de suferit pentru asta. Stim despre victime în rândul clerului (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Am auzit de cei care au fost torturați și aspru interogati (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Am aflat despre bisericile și mănăstirile care au fost distruse în timpul bombardamentelor (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Desigur, a ramane cu oamenii tai, este un act eroic, în astfel de condiții.

Dumnezeu ii va judeca pe cei care au plecat. Nu știu consecințele și, de aceea, eu personal nu pot condamna pe nimeni, acum. Dumnezeu știe care au fost motivele. Cu toate acestea, daca este sa analizam această situație ca pe o chestiune de chemare preoțească, ea este nefireasca, pentru că dificultățile externe nu sunt o scuză pentru ca cineva sa-si paraseasca datoria. “Fiti pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în duh, în credință”, a spus Apostolul Pavel în Epistola sa”.

“Cu toate acestea, aș dori să subliniez că eu nu pot fi judecător, fără să știu toate consecintele. Dar, aceasta reprezinta o provocare enormă pentru cei care doresc să devină preoti. Cei care doresc să fie preoti și cei care sunt deja preoți nu ar trebui să se gandeasca la aceasta viata ca la una confortabila și cu situatii financiare bune. Aceasta este o abordare complet greșită, in alegerea acestui drum in viata. Eu fac parte din generația celor care s-au născut imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial și care au trecut prin cea mai dură persecuție, a lui Hrușciov. Când membrii generației mele se decideau să devină preoți, nu exista nicio șansă sa asociezi acest drum cu o situatie buna din punct de vedere financiar și liniștita. Asta, fiindca toti cei care alegeau această cale se confruntau cu pozitia unui paria social. Ei deveneau cetateni de speta a doua. Securitatea lor financiara nu putea exista, pentru că s-a impus un impozit special clericilor și trebuia sa dea 51% din salariul lor catre guvern. Poate că puțini oameni știu acest lucru”.

“M-am născut într-o familie de preoti, iar copilaria mea s-a consumat in sărăcie. Când m-am hotărât să devin preot, am realizat că nu voi fi bogat sau ca nu voi deține o poziție onorabilă în societate. Faptul că situația s-a schimbat, a fost o surpriză plăcută. Cu toate acestea, eram pregătit pentru o situație diferită. Toti băieții care se inscriau la seminar erau pregatiti pentru alte lucruri, inclusiv pentru cele mai rele și cele mai periculoase lucruri, mai ales ca urmare a persecuției lui Hrușciov. Am putea fi obligati, din nou, sa trecem prin această atmosferă, inclusiv de opresiune, care a existat în anii ‘20, ‘30, la sfârșitul anilor ‘50, și la începutul anilor ‘60”.

“De aceea, eu cred cu tărie că toti ar trebui sa se intrebe cum au de gand sa fie fericiti, înainte de hirotonirea în preoție. Ar trebui să existe o aceeași bucurie pentru ambele situatii, din punct de vedere financiar – o viata buna sau in saracie – sau atât in vremuri pașnice, cat și pe timp de război.

Acestia vor fi, atunci, fericiti, fiindca acestia nu urmaresc o poziție vizibilă în societate, ci ei doar vor sa-I slujeasca Domnului. Și, aceasta este chemarea lor. Fie ca Dumnezeu să aiba grija de noi, astfel incat, pe acest criteriu sa se formeze clerul Bisericii Ortodoxe Ruse, pornind de la acest tip de abordare a vieții și nu de la un altul”.