STIRI | Noi studii privind erodarea Zidului Plangerii din Ierusalim
Un nou studiu explica de ce unele pietre din Muntele Templului din Ierusalim sunt bine conservate după 2000 ani, în timp ce altele sunt grav erodate, dand nastere unor preocupări vizavi de stabilitatea zidului.
Intr-un comunicat de presă al Universitatii Ebraice din Ierusalim, se aminteste ca vizitatorii Zidului Plangerii din Ierusalim pot vedea cum unele dintre pietrele acestuia sunt extrem de erodate. Aceasta poate fi o veste buna pentru persoanele care introduc inscrisuri cu rugăciuni în crăpăturile și fisurile peretelui, dar reprezintă o problemă pentru inginerii preocupati de stabilitatea structurii.
Zidul de Vest este o rămășiță a zidului vechi care înconjura curtea Templului Evreiesc din Ierusalim. Acesta este situat în Orașul Vechi al Ierusalimului, la poalele Muntelui Templului.
Pentru a calcula eroziunea în diferitele tipuri de calcar care alcătuiesc Zidul de Vest, cercetatorii de la Universitatea Ebraica din Ierusalim au folosit un scaner cu laser, pentru a crea un model precis, tridimensional, pe computer. Cercetatorii sunt Dr. Simon Emmanuel, lectorul Harry P. Kaufmann în tehnologia apei de mediu și doctorandul Yael Levenson, de la Institutul de Stiinte ale Pamantului, al Universitatii Ebraice.
După cum s-a raportat într-un articol publicat in revista “Geology”, s-a descoperit ca pietrele formate din cristale relativ mari au fost rezistente la uzură, astfel încât acestea au fost aproape neschimbate în 2000 de ani de cand au fost puse pe locul inițial. Prin contrast, calcarul cu cristale foarte mici (aproximativ o miime de milimetru în dimensiune) s-a erodat mult mai rapid.
În unele cazuri, ratele eroziunii sunt extreme în blocurile de granulatie fina de calcar, erodarea fiind de pana la 100 de ori mai rapida decât ratele medii estimate pentru blocurile de calcar-grosier granulat. În unele locuri, aceste pietre s-au retras cu zeci de centimetri si ar putea afecta structura de ansamblu.
Pentru a înțelege ceea ce cauzeaza comportamentul diferit al celor două tipuri de rocă, cercetatorii au colectat mostre de la carierele antice din care se crede ca proveneau pietrele celui de-al doilea Templu. Folosind un microscop de putere atomica, ei au putut să vadă modul in care se dezintegreaza pietrele când vin in contact cu apa. În timpul experimentelor pe rocile formate din cristale mici, particulele mici se desprind rapid de pe suprafața rocii. Aceste experimente au simulat modul în care apa de ploaie interacționează cu calcarul, în natură.
Observat pentru prima dată în laboratorul Dr. Emmanuel, acest proces de eroziune accelerată poate explica de ce unele pietre sunt mai alterate decât altele. Rezultatele ar putea avea implicatii importante privind actiunea intemperiilor asupra calcarului la nivel regional și global.
Potrivit Dr. Emmanuel, “ințelegerea acestor procese ale intemperiilor, ar putea ajuta in dezvoltarea de tehnici eficiente de conservare. De exemplu, poate fi posibila dezvoltarea unor materiale care încetinesc ritmul eroziunii, prin legarea cristalelor mici. Aceste tehnici avansate de inginerie ar trebui să sprijine eforturile protejarii, nu numai in cazul Zidului de Vest, ci și in al altor sit-uri de patrimoniu cultural din Israel și din întreaga lume”.
Cercetarea a fost sustinuta de Fundatia de Stiinta Israel.
