Toleranta nu este indeajuns, ea ne desparte. Ne trebuie iubire!

Intr-un mesaj de salut, adresat de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, celei de-21-a Adunări Interparlamentare a Ortodoxiei (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), acesta reflecta asupra valorilor si succesului celor doisprezece apostoli in viata publica, în primul secol după răstignirea lui Hristos, astfel incat prezența creștină din lume sa ajunga astazi la peste două miliarde de creștini.

“Acest fapt demonstrează în mod clar că Creștinismul are ceva de oferit omenirii. Din cele două miliarde de creștini din lume, 300 de milioane sunt ortodocși – dintre care multi sunt din țările reprezentate aici. Fiecare Patriarhie ortodoxă isi poate remarca patrimoniul sau creștin, pornind de la unul dintre primii doisprezece apostoli ai lui Hristos. În această parte a lumii, strămoșul nostru apostolic, într-o anumită măsură, este Sfantul Andrei, care a fost invitat de către Hristos sa vina si sa vada. Probabil, această invitație sfanta, de “vino și vezi”, ar putea servi ca bază pentru ceea ce democrația parlamentară poate învăța de la Creștinism. Ce se poate învăța de la a merge în intreaga lume și a înmulți un mesaj de pace unei varietati atat de mari de oameni? Există mai multe valori care pot fi evidentiate, dar singurul lucru care are capacitatea de a revolutiona lumea se găsește în cuvintele lui Hristos: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău” și “sa iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți”.”

“Îmbrățișând aceste principii, s-ar putea schimba atât de multe lucruri care îngrijorează lumea noastră, astăzi. Dacă oamenii din Siria, care i-au răpit pe cei doi episcopi ortodocsi anul trecut (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), ar fi ales să-si îmbrățișeze vecinii, în dragoste, atunci ura fata de crestini ar fi fost depășită și dragostea ar fi împiedicat răpirea. Daca acolo ar fi existat dragoste, atunci creștinii care au fost răstigniți pe cruce, omorati in ultimele săptămâni, nu ar mai fi fost martirizati.

Dacă cei care conduc guvernul sudanez ar putea vedea o mamă creștină, cu dragoste, ei nu ar mai fi putut sa o condamne la moarte pentru convingerile sale (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Dacă cei din Egipt si-ar putea iubi vecinii lor creștini copți, mafiotii criminali nu si-ar mai fi atacat colegii egipteni, distrugând vieți și proprietăți (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

Daca cei din Nigeria ar putea iubi acele eleve musulmane și creștine, asa cum Hristos ne iubește pe toți, ei nu ar mai fi răpit femeile tinere și nu le-ar mai fi forțat să se căsătorească (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Dacă cei din Irak si-ar putea iubi vecinii, nu ar mai exista tragedia uciderii musulmanilor de catre alti musulmani (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

Din păcate, mesajul iubirii față de Dumnezeu și de aproape nu a functionat, și cele aproape 60 de națiuni se confruntă cu un anumit nivel de persecuție. De ce se afla idealurile, valorile și conceptele democrației parlamentare, în imposibilitatea de a rezolva problemele lumii în mod eficient? Probabil, aceasta se datorează faptului că omenirea nu poate scoate în afara legii în mod eficient disprețul, nici nu poate practic legifera dragostea. Ea trebuie să vină din interiorul fiecărei persoane.

Ca creștini ortodocși, știm că directiva data de Hristos, de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru, ofera, în esență, singurul mod sigur de depășire a tentației de simti dispreț pentru o altă persoană sau grup. Acestea sunt valorile noastre eterne, care ne guvernează comportamentul. Sa alegem sa urmam dragostea, pentru ca apelul la toleranță nu mai este indeajuns. Este o mare înșelăciune.

Ideea că toleranța ar fi răspunsul la tensiunile etnice și la persecuția religioasă, este o vedere gresita, pentru ca doar a ne tolera unul pe altul este, în realitate, un proces de separare de celălalt. Odată ce vom accepta separarea, vom deveni vulnerabili la sentimentul disprețului și vom cadea în păcatul disprețului. Pe masura ce oamenii dezvolta dispreț în inimile lor, fata de alții, pacea va deveni o aspirație din ce în ce mai dificila.

Este încurajator, pentru noi, să ne amintim înțelepciunea Psalmului vechi: “Cât de frumos si de bine, este a locui fratii împreună!”. Provocarea pentru delegațiile acestei intalniri, este aceea de a crea o nouă viziune, care sa permita sa mergem mai departe și să îmbrățișam esența fraternitatii, care sa existe în întreaga umanitate.

Iubirea unește oamenii din toate națiunile, și este temelia unei paci durabile. Aceasta este ceea m-a determinat sa ma intalnesc cu Sanctitatea Sa Papa Francisc, în Ierusalim, recent, la 50 de ani de la prima întâlnire dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras I (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). În Declarația comună, semnata de mine si Papa Francisc la această întâlnire, a existat un angajament comun față de principiul iubirii fata de Dumnezeu și de aproapele nostru.

Rezultatul acestor gesturi de iubire, din Ierusalim, și angajamentul nostru comun pentru pace, ne-a determinat să participam la o adunare fără precedent, la inceputul acestei luni, care a fost organizata pentru a ne ruga pentru pace în Orientul Mijlociu. La cererea Sanctității Sale Papa Francisc, ne-am întâlnit și ne-am rugat impreuna, alaturi de Presedintele israelian Shimon Peres și de liderul palestinian Mahmoud Abbas, la Roma, pe data de 8 iunie (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Este speranța noastră că o nouă călătorie pentru pace poate începe, având în vedere că negocierile de pace nu au avut succes, anterior, in primavara acestui an (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Aceasta convocare demonstrează că iubirea de Dumnezeu și de aproapele nostru este posibila, atunci când ne angajăm sa ajungem la un spirit al dialogului și dragostei fata de cei care sunt diferiți de noi.

Există, de asemenea, dovezi ale aceleiasi iubiri, în discuțiile Sinodului întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, din luna martie, din Fanar, unde toți au fost de acord să se alăture împreună in Marele si Sfantul Sinod Pan-Ortodox, care va avea loc în 2016” (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

În încheiere, Patriarhul Bartolomeu a cerut să ne gândim la “aceste lucruri minunate”. “Guvernele, conducătorii și filozofii vin și pleacă, dar Hristos este veșnic. Când dragostea va deveni conceptul de bază și cea mai mare valoare a democrațiilor parlamentare, ea va conduce umanitatea care in mod greșit a cazut in dispreț și razboaie.