Sfanta Impartasanie, deasa. Cat de des trebuie sa ne Impartasim?

Autorul materialul de mai jos, este Cuviosul Arsenie de la Muntele Athos, care s-a născut în Rusia, într-o familie de comercianti. El a rătăcit ca pelerin mai mulți ani, înainte de a intra în viața monahală, in Moldova. După moartea duhovnicului sau, el a călătorit împreună cu un alt călugăr rus in “pustia” Athosului, unde, ducand o viață de sărăcie stricta, a dobândit o mare reputatie ca indrumator duhovnicesc ascetic și cu experiență. Spre sfârșitul vieții sale, el s-a stabilit în apropiere de Manastirea Stavronikita, continuand sa indrume mii de calugari rusi. El a adormit intru Domnul in ziua de 24 martie 1846. Traducere, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.

“Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6:56).

Ce poate fi mai înalt și mai de dorit decât aceste cuvinte, mai reconfortant, decat acest mod prin care Mântuitorul nostru Iși exprimă toată dragostea Sa, tot adancul nemarginit al milei Sale, care ii este oferit omului prin Taina Sfintei Impartasanii? Cu ce putem compara starea unui om care este unit cu Dumnezeu Însuși? Aceasta este Taina Tainelor, atat de inalta incat poate fi înțeleasa doar în parte de mintea limitată a omului. Este suficient pentru noi să știm că, în Taina Împărtășaniei, ne învrednicim de cel mai mare dintre darurile lui Dumnezeu și, prin urmare, trebuie ca, prin toate mijloacele, să încercam să trăim în așa fel încât să putem avea parte de cat mai multe ori de aceasta cea mai sfanta Taina, de care anticii crestini se învredniceau zilnic.

Sfânta Împărtășanie intareste calitatile noastre duhovnicesti și trupești si, totodata, servește ca armă invincibila pentru noi, în înfrângerea inamicului invizibil al mântuirii noastre – diavolul. Acest dușman este extrem de periculos pentru noi. Cât de multe capcane aseaza el, pentru distrugerea noastra, prin care încearcă cu toată puterea lui sa ne prinda în cursă; oriunde am merge, la aproape fiecare pas, acest duh rău încearcă să ne raneasca, tot încercând să înșele și să ne ispitească. Vrem să facem bine, dar el ne atrage spre rău; vrem să ne rugăm, dar el aduce la noi gândurile prostești, lenea, oboseala și așa mai departe, profitând de slăbiciunile noastre și de înclinația noastră spre păcat. Cât de multa grija ni se cere, atenție de sine și auto-disciplina, ca nu cumva acest spirit crud al răutatii sa ne invinga! El este atât de periculos, fiindca el este invizibil pentru noi și este extrem de viclean și de rău. Împotriva unui astfel de inamic periculos, trebuie să ne folosim de o armă puternică; dar ce poate fi mai puternic decât Taina cea mai sfanta a Impartasaniei? În ea exista o putere atotputernică – prin Impartasirea cu Trupul și Sângele lui Hristos Il primim pe Invatatorul Cerului și al pământului, a Caruia este puterea infinita. Pe de altă parte, ea conține în sine toată puterea mare a răscumpărării noastre, care ne-a fost data de Mântuitorul nostru, rodul triumfului victorios peste împărăția întunecată a diavolului.

Cel ce rareori se apropie de aceasta Taina, se înstrăinează de mântuire. Chiar din bun simț se poate înțelege acest lucru. Cel care primește Sfânta Împărtășanie des, curatindu-si conștiința sa de multe ori în Taina Spovedaniei și retrăind durerea și pocăința pentru păcatele pe care le-a comis, isi sigileaza sufletul cu frica mântuitoare a lui Dumnezeu, facandu-l sa se abtina de la păcat. Pentru a ajunge la asta, el trebuie să se înarmeze cat mai des cu gânduri și fapte bune, care sa il opreasca de la păcat și să-l apropie mai tare de Dumnezeu. Apoi, în funcție de frecvența Împărtășaniei, buna dispoziție și virtuțile dobândesc o mare putere și devin esențiale. Fiecare dintre noi știm din experiență că repetarea frecventă a oricui lucru naste in noi un obicei. Cel ce repeta un păcat de mai multe ori, devine el însuși rob al păcatului pe care il face; cel care se străduiește pentru virtute, devine un luptator al credintei. Astfel, persoana care se împărtășește des dobândește în mod automat dispoziția de a-L sluji pe Domnul cu fervoare, pentru că el crede cu adevărat în puterea acestei Taine dumnezeiesti; el Il laudă pe Dumnezeu cu bucurie și speranță, pentru că are încredere cu adevărat că Domnul este ajutorul și apărătorul său; el se prezintă in fata Lui cu smerenie și iubire, pentru că el Il iubește cu adevărat pe Domnul, Care l-a iubit și i S-a dăruit în fiecare dar ceresc.

Crestinii de astazi, in cea mai mare parte, se apropie de Tainele Spovedaniei și Împărtășaniei o dată pe an, dar creștinii din primele secole s-au învrednicit de acest dar zilnic. Din aceasta rezulta evident cât de tare a scazut evlavia în zilele noastre, și ce se va intampla in viitor. Putem auzi, uneori, oamenii spunand că evita apropierea de Sfintele Taine, deoarece se considera pe ei a fi nevrednici. Dar, cine este vrednic de asta? Nimeni de pe pământ nu este vrednic de ea; dar, pe cel ce mărturisește păcatele sale cu căință sinceră și se apropie de Potirul lui Hristos cu constiinta nevredniciei, Domnul nu il va respinge, conform cuvintelor Sale, “şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan 6:37). Alții sunt atât de prinsi în deșertăciunea lumii, incat nu găsesc nici timp să se pregătească pentru Impartasanie, sau doar se pregătesc la intamplare pentru această datorie creștină, cea mai sfânta. Cata nepăsare fata de un astfel de dar măreț al lui Dumnezeu, cata neglijență fata de mântuirea sufletului! De-a lungul întregului an, ei nu pot pune deoparte nici chiar câteva zile pentru mântuirea sufletului lor, desi în fața ochilor lor au exemple zilnice de moarte subita. Și, nu vom tăcerea nici vizavi de persoana care se apropie, într-adevăr, de Potirul lui Hristos, cu nevrednicie. Fata de astfel de oameni, Cuvântul lui Dumnezeu spune: “Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului” (I Corinteni 11:29). Ei se apropie de aceasta minunata Taina, spunand: “Nu ca Iuda îți voi da sărutul meu”. Cine sunt acestia, care Ii dau Domnului sărutul lui Iuda? Fără îndoială, acestia sunt cei care nu si-au curatit conștiința lor prin pocăință sinceră, nu s-au întristat pentru păcatele lor, s-au apropiat de Potirul lui Hristos fără frica de Dumnezeu, sau cei care, după ce s-au unit cu Dumnezeu si au fost sfințiti prin darul Lui cel mai sfânt și curățati si eliberati de fărădelegile lor nenumărate, roade ale duhului rautatii, se întorc din nou la faptele lor murdare, din nou, pentru a deveni sclavii lui satan. Vai, vai veșnic, pentru astfel de oameni!

Să încheiem discursul nostru privind Impărtășirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, arătând o parte din binecuvântările nenumărate care se revarsă asupra celor care primesc Impărtășania cu demnitate. Conform învățăturii Bisericii (rugaciunilor de dinainte si de dupa Impartasanie), aceasta Taina, cea mai mare si sfântă, a Trupului și Sângelui, le ofera celor care se impartasesc cu ea intarirea oaselor, vindecarea diferitelor infirmități, sănătate, putere, mântuire și sfințirea sufletului și a trupului, înstrăinarea și curățarea de sufletul întinat, ferirea de orice fapta rea in suflet si trup, aparare in fata fiecarei acțiuni a diavolului, pavăză și ajutor în imprastierea inamicilor (de exemplu, a spiritelor rele); ferirea de orice nalucire, de acte rele si de lucrarile diavolului care acționează mental în trupurile noastre; arde și distruge total gândurile si actiunile rele, precum și nalucirile nocturne ale spiritelor întunecate și rele; indreapta viața și asigura sfințenia vieții, păzirea poruncilor, creșterea în virtute și perfecțiune, iluminarea simțurilor, pacea puterilor sufletesti, credința nelimitată, deplinătatea înțelepciunii, luminarea ochilor inimii, îndrăzneala și iubirea față de Dumnezeu, darul Duhului Sfânt, creșterea harului divin; pastreaza în sufletul nostru pe Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt; consolideaza viața, ca o arvună a vieții viitoare și a împărăției, asigurandu-ne de viața veșnică; o buna aparare în fața scaunului de judecată al lui Hristos si a fricii, și o impartasire cu binecuvântările cerești. Cu o conștiință curățita prin Taina Spovedaniei și cu o dorință sinceră de a corecta viața noastră, să venim mai des si sa luam parte la Cina Cereasca, prin care ni se dau, în Taina, Trupul și Sângele lui Hristos, prin a caror primire demna sa putem primi, de asemenea, acele daruri nenumărate care sunt revărsate asupra noastră prin această mare Taină, degustand cu demnitate aceasta cea mai Sfânta Pâine, aici pe pământ, pentru a fi învredniciti să ne împărtășim de Hristos, mai complet, în Cer, și să rămânem veșnic în comuniune cu El si înaintea fetei lui, Iisus Hristos, Creatorul nostru, Invatatorul si Mântuitorul, de care putem fi considerati toti vrednici, prin Bunavointa si Binefacerile Lui.

Tradus dupa o foaie tiparita in Muntele Athos, nr 105,ed.8, Manastirea Sfantul Pantelimon, 1905., pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.