publicat în: Arhivă

Serghie din Radonej: de ce ne-ar interesa pe noi un sfant al rusilor? (foto: 700 de ani)

Un articol de Protopop Lawrence Farley (Anglia – 18 iulie 2014) – traducere si interpretare, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin

“Acest an marchează 700 de ani de la nașterea unui copil născut în Varnița, Rusia, la părinții sai, Chiril si Maria. El a fost al doilea copil al acestora, și l-au numit Bartolomeu. Fără îndoială că au avut planuri pentru fiul lor, în speranța că va prospera și ca va duce o viață confortabilă. Dumnezeu, însă, a avut alte planuri pentru băiat. În cele din urmă, la vârsta de 24 de ani, el va fi tuns în monahism și cunoscut în lume, pentru totdeauna, drept Serghie de Radonej. Este venerat de cei din Rusia, ca fiind unul dintre cei mai mari fondatori ai monahismului rus. Dar, de ce ar trebui sa ne intereseze, pe noi cei care traim in afara Rusiei? Ce poate insemna Sfantul Serghie, pentru noi?

Este important, fiindca viața Sfantului Serghie dezvaluie puterea din umilință si smerenie, fiind fundamentul intregii vieti duhovnicesti (spirituale), indiferent daca o traiesti în Novosibirsk sau New York. Povestea incepe cu primii ani ai lui Serghie, “pe care ii trăieste într-un schit, liniștit, în pădure. După ce a vietuit pe cont propriu timp de trei ani, sfințenia lui a devenit cunoscuta, iar oamenii au venit și s-au stabilit pe lângă el, cerând să trăiască sub conducerea sa spirituală. Serghei nu a vrut să devină starețul lor, protestând că este nedemn sa-si exercite o astfel de autoritate. Frații s-au mai întors încă o dată, cu insistență, invocând că le-a devenit deja staret. “Nu pot indepli eu o misiune ingereasca”, le-a raspuns: “Mie imi revine sa plang pentru păcatele mele”. Oamenii au izbucnit în lacrimi: “Dacă nu vrei sa ai grija de sufletele noastre, vom parasi locul asta, rătăciti ca niște oi pierdute, și va trebui să răspunzi pentru asta în fața lui Dumnezeu”. Asta i-a trebuit, exact, lui Serghie, pentru inima sa smerită. El a cedat, spunand doar: “Mai degraba as asculta, decat sa comand, dar temându-ma de Judecata lui Dumnezeu, voi lăsa această chestiune la voința Domnului”.

Apoi, a trebuit să obțină binecuvântarea episcopului local pentru a deveni starețul lor, și chiar si aici, sfântul umil a încercat să găsească o cale de ieșire. Însoțit de doi dintre frați, el a mers să-l viziteze pe episcopul local și i-a cerut să le dea un stareț, sperand fara nicio îndoială că le va alege pe altcineva. Când episcopul l-a desemnat pe el, Serghie din nou a insistat ca e nevrednic. Episcopul a răspuns: “Prea iubite, ai dobandit toate virtuțile, cu excepția ascultarii”. Văzând ca nu are nicio cale de ieșire, Serghie a plecat smerit și a acceptat hirotonirea in preoție și sarcina de a fi stareț al acestora. Cariera sa in monahism a început sa fie luata în serios, și va continua să crească. De acum, nu mai avea sa priveasca inapoi.

Serghie a trăit și a murit în aceeași umilință de nezdruncinat și smerenie, de care este nevoie acum mai mult ca niciodată, în această lume săraca și mizerabila. Oamenii bogați și lumești extind imperiile lor private, măcinand fețele săracilor, asa cum astfel de oameni au făcut întotdeauna. Națiunile se laudă, se umfla, se maresc împotriva vecinilor lor și se războiesc cu cei mai slabi ca ele, și cutremură pământul sub ele. Chiar și în Biserica, unii oameni se angajeaza in propriile lor cariere, și se gătesc singuri, se hranesc singuri, mai degraba decat sa-si hraneasca turma (vezi Ezechiel 34:1-6: “Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: “Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor lui Israel, prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma? Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime. De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi pe tot dealul înalt; împrăştiatu-s-au oile Mele peste toată faţa pământului şi nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.), umflandu-se de mandrie.

Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de exemplul umil al lui Serghie. El a fost unul care știa ce măreție adevărata sa arate, crezandu-L pe Domnul când a zis: “Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.” (Marcu 10:43-44). Nu poate exista spiritualitate, care sa nu se bazeze pe smerenie. Nici viața sau bucurie reală nu poate ajunge la un barbat, daca nu va deveni mai intai asemenea unui prunc. Sfantul Serghie știa acest lucru și a aprins o lumină în Rusia sa de bastina. Întreaga lume ar putea fi recunoscătoare pentru acest lucru și să depună eforturi in a umbla în aceasta lumina.

(in galeria media a articolului de fata, www.lacasuriortodoxe.ro, puteti vedea cateva zeci de fotografii care surprind modul in care credinciosii rusi l-au serbat pe sfantul lor)

Un articol de Protopop Lawrence Farley (Anglia – 18 iulie 2014) – traducere si interpretare, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin