Arhiepiscopul Tomisului a evocat personalitatea poetului Grigore Vieru
Poetul Grigore Vieru este, cu adevărat, cel ce ne-a lăsat cea mai frumoasă poezie despre ceea ce înseamnă moartea. O poezie în stilul său filosofic şi profund, dar care ne arată că moartea nu trebuie să fie o înspăimântare, ci o uşă spre Dumnezeu. S-a inspirat în această poezie din cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur; şi noi trebuie să ne inspirăm din cuvintele Sfinţilor Părinţi.
Grigore Vieru a fost o flacără vie care a ars neîncetat pentru neamul său, pentru Biserica sa, pentru ţară. El a socotit ţara nu doar Basarabia, ci toată România, cu ţinuturile româneşti istorice.
S-a sfârşit în mod tragic, parcă Dumnezeu a vrut să se împlinească cu el acest sfârşit, aşa cum tragică a fost istoria noastră.
Trebuie să avem recunoştinţă faţă de acest mare român din Basarabia care a venit să aducă în cealaltă parte românească căldura sufletului chinuit şi trecut prin multe vitregii istorice.
Veşnică să-i fie pomenirea şi noi să-l pomenim cu evlavie, cu dragoste frăţească, cu acea nădejde că, dacă a plecat din viaţa aceasta, îl primeşte Părintele Îndurărilor şi, poate, prin el, să ne trimită Dumnezeu lumină cerească şi binecuvântare.”