L-a chemat la el EMINESCU… (Magdalena ALBU)
Stiam ca asa se va intampla. Intr-un fel sau altul, Grigore Vieru trebuia sa aiba destinul Doinei si al lui Ion Aldea Teodorovici, pentru ca Limba Romana a simtit intotdeauna nevoia sa-i identifice in eternitate. O eternitate, pe care, de altfel, o vom simti cu totii mai devreme sau mai tarziu, la ceasul cand cumpana vietii se va inclina usor, cu un taler inspre tarana, vestind printr-o ultima bataie de clopot finalul spectacolului intr-un singur act al fiecaruia numit VIATA…
Dar, ceea ce sigur au uitat cei care ii asteptau cu infrigurare moartea Poetului, este faptul ca pentru Grigore Vieru viata de-abia de acum incepe cu adevarat. Moartea nu este totuna cu sfarsitul pentru El. Prin ea, Poetul va capata ceea ce dusmanii cei multi si intotdeauna rai s-au chinuit din rasputeri sa-i stearga: Taina. Aceea de a fi ne-murire inainte de a cunoaste cu adevarat moartea…
Grigore Vieru, inainte de toate, a fost un rost. Rostul unui popor care avea speranta destinului sau istoric prin Cuvantul si prin patima trairii sale in Eminescu, in verbul Limbii Romane si in sufletul cald si ocrotitor al mamei, unde si-a gasit, de altfel, el insusi propriul sau drum. Numele patriei sale, Basarabia, s-a identificat in toata esenta sa cu numele Poetului.
Si daca mana palida a mortii odihneste acum definitiv durerea stransa anotimp dupa anotimp in inima lui plina de nelinisti, urma trecerii sale pamantene va fi un etern rasarit de soare in care nu va apune niciodata substanta sacra a Cuvantului… Grigore Vieru va mai rostui si de acum inainte inca, prin lumina Abecedarului sau, destine si, prin forta versului, constiinte.
Pentru ca, un mare Poet poate sa cucereasca, in locul unei mari desfasurari de osti, o lume si poate sa aprinda, in lipsa unui preot, candela credintei in Dumnezeu. Asta a facut Poetul suferintei malului de Prut: a intors la esenta ei adevarata o Limba si si-a vindecat cu ea ranile sangerande ale sufletului.. Destinul sau croit din cuvinte Aici va fi de acum inainte litania poporului Basarabiei, din al carei pamant s-a intrupat ca sa fie OM s s-a dat spre rastignire ca sa devina simbol…
Se poate spune ca, la mijloc de ianuarie, EMINESCU l-a chemat cu nerabdare la el… Acolo, printre stelele cu licar rece din Univers, unde, fiecare dintre noi, intr-un anume ceas dintr-o necunoscuta zi, va ajunge…
un articol al Dnei. Magdalena ALBU – membra a grupului Lacasuri Ortodoxe @KSLCatalin
