Turnul Craniilor, din Nis. Acum, a sosit randul Europei sa-si plateasca datoria!

In aceasta perioada, in data de 28 iunie… 1916, Sfantul Nicolae Velimirovici din prezent, s-a adresat unei adunari in Catedrala Sfantul Pavel din Londra, la invitația Arhiepiscopului de Canterbury. Redau, mai jos, cuvintele acestuia:

“Domnilor și prietenilor,

Eu vin din Serbia, din partea de “miaza-noapte” a Europei. Acolo, nu mai există nicio rază de lumină, nicio singură urmă. Toată lumina a trecut de pe pamant la cer, iar cerul este singurul loc din care mai vine lumina. Cu toate acestea, noi, care suntem slabi in toate, suntem puternici în credința și speranța că zorii vor sosi în curând. Ii sunt recunoscător Lordului Arhiepiscop Randall Cantuar, care mi-a permis, în această zi sfântă, Vidovdan (Ziua Sfantului Vitus), anul Domnului 1916, în această frumoasă biserică a Sfantului Pavel, sa ma adresez Maiestatii Sale Regele George al V-lea și celor mai proeminenti englezi.

Domnilor și prietenilor! Mi-am petrecut toată ziua de ieri, uitandu-ma la acest lacas magnific, care este mândria Angliei si a Crestinismului. Am văzut că a fost construit cu ajutorul materialelor cele mai scumpe, aduse din diferite părți ale imperiului, de acolo unde soarele nu apune niciodată. Am văzut că a fost construit din granit si marmura. Este, totodata, decorat cu aur și pietre prețioase, care au fost aduse din minele cele mai valoroase ale Europei și Asiei. M-am convins că acest lacas reprezinta, pentru aceasta, una dintre minunile arhitecturale ale lumii.

Cu toate acestea, prietenii mei, eu vin dintr-o țară mică din Balcani, și exista acolo un lacas, care este mai mare, mai sfânt și mai frumos și mai prețios decât acesta. Acel lacas se afla în orașul sârb Niš și numele său este Turnul Craniilor*. Acel lacas este construit din cranii care aparțin oamenilor mei. Ei au stat în picioare, acolo, timp de cinci secole, ca un baraj solid al marilor Asiei, la poarta Europei Rasaritene. Și, daca absolut toate craniile și osemintele ar fi fost folosite pentru a construi lacasul, acesta ar fi ajuns la 300 de metri inaltime, cu o latime si o lungime identice, iar fiecare sârb ar putea veni astazi la el si, ridicandu-si brațul sau si indicand catre fiecare dintre aceste cranii, sa zica: “aceasta este craniul bunicului meu, tatălui meu, fratelui meu, vecinului meu, prietenului meu, nașului meu”. Timp de cinci secole, Serbia a apărat Europa, cu oasele și craniile sale, pentru ca Europa sa poata trai in pace.

Am tocit săbiile turcilor, cu oasele noastre; ne-am aruncat in fata hoardelor sălbatice, care s-au napustit ca un vant vârtej asupra Europei. Nu pentru un deceniu, nici pentru un secol, ci pentru toate aceste secole. În toate aceste secole, în timp ce Europa se confrunta cu reforma religioasă, revoluția științifică, revoluțiile politice, reformele in muncă, reformarea modului de viata, folosindu-se de cuvinte, noi ne-am jucat rolul nostru, folosindu-ne de viețile noastre. În timp ce Europa si-a revizuit profund oamenii din trecut și în timp ce aceasta a trecut printr-un purgatoriu, atât fizic cât și spiritual, noi, ca sclavi rabdatori, am fost sacrificati de dușmanii europeni, interzicand intrarea lor în acest purgatoriu. Cu alte cuvinte, în timp ce Europa a devenit din ce în ce mai mult Europa pe care o știm astăzi, noi am fost gard al ei, zidul impenetrabil, iar spinii sălbatici din jur s-au transformat in trandafiri. De Vidovdan, in anul 1389, țarul sârb Lazar a venit in Kosovo, cu armata lui curajoasa, la frontiera Europei creștine, pentru a apăra cultura creștină, si el si-a dat viața. La acea vreme, acolo, erau la fel de mulți sârbi, cati sunt englezii astazi. Dar astăzi, acolo, există de zeci de ori mai puțini sârbi, decât atunci.

Unde sunt ei? Au murit, protejand Europa. Acum, este rândul Europei să-și plătească datoria”.

*Turnul Craniilor (Ćele-Kula) este un turn compus în mare parte din cranii umane, aflat in orașul Nis, Serbia. În timpul Bataliei de la Cegar din 1809, revoluționarii din Serbia, condusi de comandantul Stevan Sinđelić, au fost atacați de forțele turcești, pe Dealul Čegar Hill, lângă Niš. Decat sa fie, el și oamenii sai, prinsi de turci și executati prin tragere în țeapă, Sinđelić a tras cu arma asupra unui depozit de pulbere, murind astfel atat el cat si rebelii sârbi, dar și soldații turci aflati în apropiere. După aceea, Hurshid Pasha, Marele Vizir turc din Niš, a ordonat ca un turn sa fie realizat din craniile revoluționarilor sârbi uciși, pentru a semana groaza. La terminarea sa, turnul, de zece metri inaltime, includea 952 de cranii sârbesti, cuprinse pe patru laturi, în paisprezece rânduri.

După recastigarea Niš, în 1878, turnul a fost acoperit, iar în 1892 s-a construit o capelă, in jurul acestuia. În 1937, capela a fost renovata. Un bust al lui Sinđelić a fost adăugat, în anul următor. În 1948, Turnul craniilor și capela anexata au fost declarate monumente culturale de importanță excepțională și au intrat sub protectia Republicii Socialiste Serbia. Renovarea, în continuare, a capelei, a avut loc in 1989. Începând cu 2013, un craniu a fost declarat ca apartinand lui Sinđelić, si a fost închis într-un recipient de sticlă. Considerat un simbol al independenței etnicilor sârbi, turnul a fost menționat în scrierile poetului romantic francez Alphonse de Lamartine. În cele două secole care au urmat construcției sale, el a devenit o atracție turistică populară, fiind vizitat de 30.000-50.000 de oameni, anual.

Pentru Lacasuri Ortodoxe, traducere si interpretare: KSLCatalin