(Analiza.2) Rezistenta SARBA: “Si, Dumnezeu a creat drepturile civile”… sau, cum se poate rezolva problema pasapoartelor biometrice

Biometria reprezinta “recunoasterea automata a unei persoane folosind trasaturi distinctive”. Aceste trasaturi pot fi “fizice”, cum sunt, de exemplu, amprentele palmare, digitale sau scanarea retinei sau pot fi “comportamentale”, cum ar fi semnatura persoanei, vocea, mersul sau stilul de scriere.

Folosirea biometriei nu este ceva nou. Primul caz cunoscut dateaza din secolul 14, in China. Cea mai larg folosita trasatura biometrica in ziua de azi, amprenta digitala, a fost introdusa de politia franceza in 1890.

In anii 70 tehnologia biometrica a inceput sa fie folosita in scopuri comerciale, in special pentru securitatea cladirilor de pe Wall Street.
Totusi, in urma atacurilor teroriste din New York si Washington din 11 septembrie 2001, managementul biometric a devenit unul dintre stalpii de sustinere principali ai politicii globale de securitate anti-terorista. De atunci, folosirea tehnologiei biometrice a cunoscut o dezvoltare fara precedent in randurile publicului cat si in sectorul privat.

Statele Unite ale Americii sunt, fara indoiala, initiatorul acestei expansiuni a tehnologiei biometrice. Actul de reforma al securitatii granitelor si eliberarii vizelor in America stipula, in 2002, faptul ca tarile ai caror cetateni nu au nevoie de viza pentru a intra in SUA trebuie, in timp de doi ani, sa introduca pasapoartele biometrice daca doresc sa ramana scutiti de regulamentele privind viza.
Pentru a indeplini cerintele americane de securitate si dupa dobandirea unui consens politic, la intalnirea de varf de la Salonic din 2003, Consiliul European a aprobat “un act referitor la introducerea standardelor comune de securitate, pasapoartele biometrice si alte documente de calatorie emise de catre statele membre”.

Pana la sfarsitul anului 2006 majoritatea statelor din Uniunea Europeana au inceput sa emita pasapoarte biometrice continand un microcip monitorizabil de la distanta, care contine, printre altele, o fotografie digitala si semnatura detinatorului.

Pentru ca UE hotarase sa introduca pasapoartele pentru cetatenii sai, ceruse, de asemenea, avand in minte liberalizarea vizelor, ca tarile candidate la UE si chiar cele potential candidate, inclusiv Serbia, sa introduca pasapoartele biometrice.

In Serbia atat publicul cat si elita politica au acceptat cerinta UE. Totusi, incercarea scandaloasa a antreprenorilor politici de a “trece cu forta” cartile de identitate biometrice ca parte a pachetului ce continea si pasaportul biometric a tensionat in mod extraordinar rezistenta, in principal din aripa dreapta si cercurile religioase, din Serbia.”

by Filip Ejdus

E.Bowman, ‘Everything You Need to Know About Biometrics’. Id-entix, 2000.

1. A.Bromme, ‘A Classification of Biometric Applications Wanted by Politics:Passports, Person Tracking, and Fight against Terror’, Kluwer, BV Deventer, The Netherlands, The Netherlands, 2002, p.207-19.
2. M.Foucault, Discipline and Punish:The Birth of the Prison, Pen- guin, 1979.
3. K.A.Gates, ‘Wanted Dead or Digitized:Facial Recognition Technology and Privacy, Television and New Media, Vol.3, No 2 May 2002, p.235-38.
4. D.Lyon, and Dedt Lyon, Theorizing Surveillance:The Pano- pticon and Beyond, Willan Publishing, 2006.
5. P.H.O’Neil, Complexity and Counterterrorism:Thinking About Biometrics, Taylor & Francis, 2005, p.547-66.
6. Pravoslavni Episkop Žički, ‘Svetom Arhejerejskom Saboru Srpske Pravoslavne Crkve’, Blagovesnik Žički, 2006.
7. J.Tasić, ‘Protiv Velikog Brata’. DANAS 16.-17. decembar 2006.
8. J.D.Woodward, Biometrics:A Look at Facial Recognition, RAND, 2003.

Source:
Western Balkans Security Observer English
Edition (Western Balkans Security Observer English
Edition), issue: 4 / 2007, pages: 6268,

articol KSLCatalin (trad. Gabriela Hluscu )