publicat în: Arhivă

In Postul Mare: Rugaciune

“Îţi mulţumesc Doamne că n-ai cruţat scăderile şi metehnele mele, ci cu loviri amarnice ai înmuiat cerbicia mea, cu suferinţe şi strâmtorare multă, atât pe dinăuntru cât şi pe dinafară. Nimeni şi nimic nu va putea să-mi dea alinare, nici în cer, nici pe pământ, afară de Tine, Doamne, Dumnezeul meu, tămăduitorul ceresc al tuturor sufletelor, Care pedepseşte şi miluieşte, coboară până la iad şi iarăşi înalţă. Mustrările Tale sunt deasupra capului meu, iar varga Ta mă pedepseşte.

Iată, iubite Părinte, mă încredinţez cu totul mâinilor Tale, îmi plec fruntea sub varga îndreptărilor Tale. Loveşte umerii şi grumajii mei, fă să-mi plec cerbicia, înmoaie strâmbătatea mea cu dreapta tăriei Tale. Fă din mine un ucenic evlavios şi plin de cuviinţă, precum ştii bine că trebuie, astfel încât să pot rândui întreaga mea purtare după voia Ta.

Mă las în mâinile Tale, cu tot ce-i al meu, spre îndreptare: mai bine să fiu pedepsit aici, pe pământ, decât în viaţa viitoare. Tu, Doamne, ştii totul şi fiecare lucru în parte, şi niciun ungher al conştiinţei omului nu-Ti este ascuns. Tu ştii dintotdeauna tot ceea ce se întâmplă, şi nu-i nevoie ca cineva să vină să Te înveţe sau să Te povăţuiască în legătură cu cele ce se petrec pe pământ.

Tu ştii prea bine ceea ce este de folos propăşirii mele şi cât de mare-i preţul amărăciunilor şi încercărilor, precum curăţarea ruginii păcatului de pe sufletul meu. Fă din mine ceea ce vrei Tu, după bunul Tău plac; nu dispreţui viaţa mea cea plină de păcate, mai bine cunoscută şi lămurită Tie decât orişicui.

Dăruieşte-mi, Doamne, harul de a cunoaşte ceea ce e vrednic de cunoaştere, de a iubi ceea ce este vrednic de iubit; de a lăuda ceea ce Tie Iţi place mai mult; de a preţui ceea ce e mai de preţ în ochii Tăi; de a lepăda ceea ce în faţa Ta lepădătură este.

Nu mă lăsa să judec după vederea scurtă a ochiului din afară; nu mă lăsa să-mi dau cu părerea după urechea omenească, cea atât de lipsită de pricepere, ajută-mă să pot cumpăni cu judecata limpede şi dreaptă, deosebind cele văzute de nevăzute; şi, mai presus de orice, fă să caut, în toate şi mai presus de orice, voinţa Ta şi bunul Tău plac”.

Sfantul Francisc de Assisi