Trupul neinsufletit al IPS Parinte Gherasim a fost depus in Catedrala din Valcea

Sicriul cu trupul neînsufleţit al Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a fost depus în cursul zilei de ieri, 9 aprilie 2014, în Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, unde credincioşii vor putea merge pentru a aduce un ultim omagiu.

Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, trupul a fost depus, începând cu orele 14:00, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din municipiul Râmnicu Vâlcea. Alături de Înaltpreasfinţia Sa, a fost prezent şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Trupul Arhiepiscopului Gherasim a fost purtat în procesiune, din Reşedinţa Arhiepiscopală până la Catedrala Arhiepiscopală, unde credincioşii din eparhie pot aprinde o lumânare şi rosti o rugăciune pentru ierarhul care i-a păstorit timp de 40 de ani.

Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, 12 aprilie 2014, începând cu orele 11.00 şi va fi oficiată în Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.

Până la alegerea noului ierarh titular al acestei eparhii, locţiitor de Arhiepiscop al Râmnicului va fi Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, care va fi pomenit la sfintele slujbe, ca Locţiitor de Arhiepiscop al Râmnicului, în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul acestei arhiepiscopii.

***

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Gherasim Cristea

Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului s-a născut la 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzăului din judeţul Ialomiţa.

În anul 1934, a fost primit ca frate la mânăstirea Cernica din apropierea Bucureştilor, apoi a urmat cursurile seminarului monahal al acestui aşezământ monastic şi ale seminarului „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1942. În anul 1948 a fost declarat licenţiat în Teologie la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti.

În anul 1937 a fost tuns în monahism, iar apoi hirotonit preot. După ce a slujit ca preot la mănăstirea Antim din Bucureşti timp de nouă ani, în anul 1952 a fost numit stareţ al mănăstirii Căldăruşani, renumita ctitorie a domnitorului Matei Vodă Basarab din secolul al XVII-lea.

În anul 1970, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales Arhiereu vicar al Eparhiei Dunării de Jos, cu titulatura de Constănţeanul. În acea perioadă a comunismului ateist, în anul 1971, a contribuit la descoperirea moaştelor celor patru martiri de la Niculiţel, Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos (sec. IV), pe care le-a aşezat spre închinare la mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea, unde se află şi astăzi.

În anul 1975, Sfântul Sinod l-a ales Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titulatura de Piteşteanul, iar în ziua de 30 septembrie 1984, a fost ales Episcop titular al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului de Colegiul Electoral al Bisericii Ortodoxe Române.

În ședința de lucru din 18-19 iunie 2009, Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie şi a Preasfințitului Părinte Gherasim la rangul de Arhiepiscop al Râmnicului.

În plan administrativ-gospodăresc, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim al Râmnicului a consolidat şi restaurat numeroase biserici din eparhie, precum şi mânăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara, Hurezi, Bistriţa, Dintr-un Lemn, Brâncoveni, Surupatele şi schiturile Ostrov, Cornet, Iezer etc.

În ultimii ani, prin purtarea sa de grijă a fost construit Centrul cultural-religios Sfântul Ierarh Antim Ivireanul şi o cantină socială la sediul administrativ al Arhiepiscopiei Râmnicului.

A participat ca delegat al Bisericii Ortodoxe Române la simpozioane şi întruniri teologice în străinătate şi este autorul a numeroase articole, studii şi cărţi dintre care menţionăm: „Războiul de independenţă în documentele Episcopiei Râmnicului şi Argeşului” (1977), „Istoria Mănăstirii Govora” (1995), „Istoria Mănăstirii Căldăruşani” (1997), „Viaţa Sfântului Martir Constantin-Vodă Brâncoveanu şi a celor împreună pătimitori cu Dânsul” (2001), „Istoria Mănăstirii Hurezi” (2003), „Viaţa Sfântului Martir Constantin-Vodă Brâncoveanu şi a celor împreună pătimitori cu Dânsul”, ediția a II-a, (2014) și altele.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi veşnică să-i fie pomenirea!