In Postul Mare: Singura alinare

“Nimic din ceea ce mi-aş putea dori, nimic din ceea ce ar putea fi gândit ca mângâiere, nu e de aşteptat de la lumea aceasta, ci va veni mai târziu, odată cu viaţa viitoare.

Chiar de-aş putea aduna doar pentru mine toate desfătările pământului, chiar de aş putea să mă înfrupt din toată dulceaţa şi bucuriile acestei vieţi, cu ce m-aş alege? Sigur e că acestea n-ar avea cum să ţină o veşnicie.

Tocmai de aceea, suflete al meu, nu poţi găsi mângâiere deplină şi necurmată desfătare decât numai în Dumnezeu singur, mângâietorul celor lipsiţi şi ocrotitorul celor umili.

Mai aşteaptă puţin, suflete al meu, ai răbdare şi credinţă în făgăduinţa Dumnezeului tău, şi te vei bucura de belşugul tuturor bunurilor din ceruri.

Dacă din cale afară, fără rânduială, tânjeşti după cele ce se văd aci de faţă, te paşte pierderea celor veşnice, din ceruri. Cele trecătoare şi vremelnice să-ţi fie doar bunuri în folosinţă; cele fără de moarte, dorul adevărat al inimii tale. Nu te vei putea niciodată sătura dintr-un bine vremelnic, căci inima ta n-a fost creată ca să-şi afle rostul şi desfătarea în aşa ceva”.

Extras din Sfantul Serafim de Sarov