Mesaje: IPS Gherasim, un monah de traditie. “Nu se glumeste cu dansul!” (IPS Calinic)

Ca să încerci a scrie despre un om care aproape avea să împlinească 100 de ani, tu neavând nici măcar 70, este o oarecare îndrăzneală. Citeam undeva că este foarte important să preţuim vârsta fiecăruia, chiar dacă are o zi mai mult, îndurată în avatarurile acestei vieţi.

Aşa mi-a fost dat şi mie, dar mai ales Preasfinţitului Gherasim, ca să ne întâlnim şi să lucrăm în ascultare bisericească, din anul 1985 şi până în 1990, Preasfinţia Sa ca Episcop titular, iar eu ca Arhiereu în marea Eparhie a Râmnicului şi Argeşului, care se întindea din Carpaţi la Dunăre şi de mărimea unei Elveţii, ca să nu mai vorbesc de frumuseţea, peste măsură, a locurilor binecuvântate, cu creştinii minunaţi, cu inima de aur.

Prin anul 1971, în octombrie, plecam din Transilvania şi de la Moara Vlăsiei, adus cu trenul din Bucureşti, călcam pentru prima oară pe drumul care ducea la vestita chinovie a lui Matei Basarab, frumoasa mănăstire Căldăruşani.

Acolo am auzit pentru prima dată pomenindu-se numele fostului stareţ Gherasim, cu cinstire multă. Acolo am văzut o mare bogăţie adunată în muzee şi o obşte monahală cu care puteai să duci greul zilei. Tot acolo, şi atunci, am auzit de dramele pe care le-a trăit stareţul Căldăruşanilor, mereu, şi mai ales când Decretul 410 din 1959, spulbera toată tinerimea din mănăstirile României. Pot spune şi despre Preasfinţitul Gherasim că a salvat Mănăstirea Căldăruşani, ca stareţ, de la pieire, precum a făcut la Cernica – Roman Ialomiţeanul, la Rohia – Justinian Maramureşanul, la Agapia – Eustohia Cincanu, la Poiana Mărului – Semfora Gafton, la Putna – Gherasim Cucoşel şi mulţi alţi stareţi şi stareţe, vrednici stâlpi ai Ortodoxiei!

Drept dovadă, câtă iubire avea Vlădica Râmnicului pentru mănăstire şi enorie stau Istoriile Căldăruşanilor, Cernicăi, Govorei, Horezului şi altele gata de tipar precum şi adevărul despre neastâmpăratul revoluţionar, Popa Şapcă!

L-am întâlnit câţiva ani mai târziu, când eram stareţ la Sinaia venind să se odihnească de la Galaţiul dunărean, unde lucra de zor şi avea de suportat greul pământului.

A mai fost odată la Cernica şi mi-a dat un sfat de inimă pe care trebuia să-l împlinesc. Venea la Cernica și pentru că acolo se bucura din inimă, amintindu-şi de şcoala cernicană şi avea de duhovnic pe piosul episcop Roman Ialomiţeanul.

În septembrie 1985, m-a chemat Patriarhul Iustin și mi-a spus, că s-a gândit să mă trimită în ascultare, ca arhiereu la Episcopia Râmnicului şi Argeşului. I-am spus, fără să mă gândesc, că nu am nimic împotrivă gândirii Preafericirii Sale. Întrebându-mă, dacă-l cunosc pe Episcopul Gherasim, i-am spus că-l cunosc şi dacă mă voi duce acolo va trebui să-mi tai coarnele libertăţii, care mi-au crescut în cei 9 ani cât am fost în ascultarea Preafericirii Sale şi să iau lucrurile de la zero, pentru că Gherasim Episcopul a fost un monah de tradiţie şi nu se glumeşte cu dânsul, după cum aveam să constat, de bună seamă, ceva mai târziu.

Doar la un an și ceva, Patriarhul Iustin îi trimite ca ajutor pe Calinic, starețul Mănăstirii Cernica, fapt ce l-a supărat peste măsură. Scăpase de umilințe și încătușări și acum să suporte, poate, alte nearătate supărări, cu venirea trimisului patriarhal. Teama încercatului arhiereu avea să se spulbere curând. În noul colaborator avea să găsească ceea ce nu spera niciodată, o adevărată comuniune în lucrările ce aveau să urmeze!

Voi povesti câteva episoade din cei cinci ani cât am avut binecuvântarea de la Dumnezeu ca să fim înjugaţi la sfânta lucrare arhierească.

†Calinic

Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

Vezi celelalte mesaje, sau lasa si tu mesajul tau, dand click AICI! [https://www.lacasuriortodoxe.ro/ips-gherasim]