Virtuţile duhovniceşti şi pastorale ale Sfântului Mitrofan (Macarie, în schimă) au fost cinstite, în Voronej (Voroneț)1, imediat după mutarea sa la Domnul (23 noiembrie 1703). Succesorii săi, ierarhii de Voronej, au considerat ca datorie a lor sacră să stabilească o zi de pomenire anuală a întâiului ierarh al acestei turme, cât și a părinților acestuia, preotul Vasile şi Maria.
Divnogorie - regiunea VoronejOamenii din Voronej şi împrejurimi veneau la Catedrala Buna Vestire, unde se oficiau Slujbele de Pomenire la mormântul său. O contribuţie importantă la pomenirea Sfântului Mitrofan a avut, de asemenea, dorinţa lui ultimă, de a se face rugăciuni pentru el. În acest scop, Sfântul, chiar din timpul vieţii sale, a construit un paraclis, la catedrală, în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail (Sfântul său protector), în care un preot rânduit special oficia Sfânta Liturghie. Deşi generaţiile care au urmat nu l-au cunosc pe Sfânt, totuşi ele i-au păstrat memoria.
Sfinţenia întâiului ierarh al Eparhiei Voronej-ului a fost, totodată, confirmată de sfintele sale moaşte rămase neputrezite, fapt atestat în timpul mutării repetate a acestora de la un sfânt lăcaş la altul. În anul 1718, Mitropolitul Pahomie de Voronej, pe cale să înceapă construirea unei noi catedrale, a dat ordin să se demoleze vechea Catedrală a Bunei Vestiri2.
Actuala Catedrală Buna Vestire - VoronejTrupul Sfântului Mitrofan a fost, temporar, mutat în Biserica Rugul Nemistuit. În 1735, trupul Sfântului Mitrofan a fost așezat în noua catedrală, timp în care din nou s-a remarcat nestricăciunea sfintelor sale moaşte. La locul înmormântării Sfântului, se săvârşeau Slujbe de Pomenire în mod regulat.
Încă de dinainte de 1820, a rămas notat faptul că numărul celor care îl venerau pe Sfântul Mitrofan, îndreptându-se către Voronej, crescuse extraordinar. De asemenea, semnele minunate s-au înmulțit. Arhiepiscopul Antonie al II-lea de Voronej a trimis Sfântului Sinod rapoarte repetate despre minuni şi a solicitat canonizarea Sfântului. Sinodul a hotărât, atunci, ca înregistrările minunilor să se păstreze la mormântul Sfântului Mitrofan. În anul 1831, după ce a văzut trupul nesupus stricăciunii al Sfântului, Arhiepiscopul Antonie, împreună cu unii membri ai Sfântului Sinod, cu Arhiepiscopul Evghenie de Iaroslav şi Arhimandritul Ermoghen, din Mânăstirea moscovită a Mântuitorului–Androniev, au devenit convinşi de mijlocirea minunată a Sfântului Mitrofan înaintea Tronului lui Dumnezeu.
Baldachin cu racla Sfintelor Moaște ale Sfântului Mitrofan de VoronejSfântul Sinod a emis, ulterior, hotărârea în cauză, adăugându-l pe Sfântul Mitrofan în rândul sfinţilor. De atunci, Biserica Rusă sărbătoreşte memoria Sfântului, de două ori pe parcursul anului: 23 noiembrie, ziua mutării sale la Domnul, şi 7 august, Ziua Canonizării sale, odată cu Întâia Aflare a Sfintelor sale Moaște.
Arhiepiscopul Antonie al II-lea (1827-1846) a stabilit la nivel local, în Voronej, de asemenea, următoarele zile de sărbătoare în cinstea Sfântului Mitrofan:
- 4 iunie, sărbătoarea protectorului său, Sfântul Mitrofan care fusese Patriarhul Constantinopolului;
- 2 aprilie, ziua sa de sfinţire ca Episcop în 1682;
- 11 decembrie, ziua mutării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Mitrofan, din 1831.
Sfântul Mitrofan a lăsat în urmă un testament duhovnicesc. Originalul său se păstrează în Muzeul de Stat de Istorie. Testamentul are semnătura autoritară unică a Sfântului:
“Acest dictat duhovnicesc este atestat de mine… Episcopul Mitrofan de Voronej”.
Pe copertă, în interior, se găseşte o inscripţie din secolul al XVIII-lea:
“Aceasta este cartea testamentară, sau ultima dorinţă a Schimonahului din Voronej, Macarie, scrisă în oraşul mântuit de Dumnezeu Voronej, în casa Preasfinţiei Sale Episcop şi Schimonah Macarie, care s-a mutat la Domnul în luna noiembrie, la ziua a 23-a, în anul 1703, şi a fost îngropat în a 4-a zi a lui decembrie”.
În ziua precedentă aflării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Mitrofan, Arhiepiscopul Antonie de Voronej mergea la biserică, pentru a pregăti noile veşminte arhierești rânduite pentru înveșmântarea sfintelor moaşte. Dintr-o dată, însă, el s-a simţit atât de slăbit, încât abia a mai putut ajunge la chilie. Tulburat de acest lucru, a rămas acolo frământat de întrebări, la un moment dat auzind o voce liniştită:
“Nu-mi încălcaţi testamentul”.
Nu a înţeles imediat aceasta. În schimb, gândindu-se la propriile sale planuri, şi-a adunat forţele şi a deschis dulapul în care se găseau veşmintele de ierarh, acolo văzând schima monahală adusă cu puţin înainte de un călugăr necunoscut, care i-o încredinţase zicându-i că va fi în curând nevoie de ea.
Văzând această schimă monahală, ierarhul şi-a dat seama cum cuvintele “Nu-mi încălcaţi testamentul”, reprezentau de fapt voia Sfântului Mitrofan, ca ei să nu-i îmbrace Sfintele Moaşte, ci doar să le învelească în simpla schimă monahală. Prin aceasta, cu o smerenie nemaiîntâlnită, Sfântul Mitrofan îi indicase legătura duhovnicească profundă pe care o avea cu Sfântul său protector (în schimă): Sfântul Macarie din Unghesk3.
Spre slava lui Dumnezeu, “Întâia aflare a Sfintelor Moaşte ale Sfântului Mitrofan” a fost tradusă pentru prima dată în limba română de Redacția Lăcașuri Ortodoxe în anul 2021, textul fiind adăugit în urma unor noi cercetări și adaptat în iulie 2023.
1
Regiunea Voronej a RusieiRegiunea Voronej (Voroneț) este situată în sud-estul Rusiei, la peste 500 km sud de Moscova
2Catedrala actuală “Buna Vestire” din Voronej este una dintre cele mai inalte Biserici Ortodoxe din lume.
Clădirea din prezent, cu cinci turle, cu clopotniță atașată a fost ridicată între 1998 și 2009. Ea a avut drept model Catedrala Sfântul Vladimir, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil ruso-bizantin, demolată de bolșevici în secolul XX.
Catedrala actuală a păstrat hramul Catedralei construite între anii 1718-1735 (pe locul bisericii ridicate de Sfântul Mitrofan de Voronej), distrusă de sovietici în anii 1950.
Un monument al Sfântului Mitrofan, ale cărui sfinte moaște sunt păstrate în interiorul actualei Catedrale, a fost dezvelit în fața bisericii, în anul 2003.
3Sfântul Macarie de Unja (Unghensk, 1349-1444) este un cuvios monah al Bisericii Ortodoxe Ruse, întemeitor a patru mânăstiri din regiunile Volga de sus și Volga mijlocie. Data principală de sărbătorire este 25 iulie.