Un Sigiliu regal al Regelui Iezechia a fost găsit în cadrul unor săpături arheologice

Sigiliul din lut amprentat, cunoscut și sub numele de bulă, a fost descoperit cu ocazia săpăturilor Ophel conduse de Dr. Eilat Mazar la baza zidului sudic al Muntelui Templului din Ierusalim. Descoperirea a fost anunțată într-un comunicat de presă al Institutului de Arheologie al Universității Evreiești din Ierusalim, sub auspiciile căreia au fost efectuate săpăturile.

Bula, care are un diametru puțin peste un centimetru, poartă o amprentă de sigiliu care prezintă un disc solar cu două aripi, flancat de simboluri Ankh1 și conține o inscripție în ebraică având specificația "aparținând lui Iezechia, (fiul lui) Ahaz, regele lui Iuda". Bula a fost descoperită împreună cu alte 33 de bule ștampilate, în timpul cernerii umede a deșeurilor dintr-o groapă de gunoi situată lângă o clădire regală din secolul al X-lea î.e.n. din Ophel.

În Orientul Apropiat antic, bulele de lut erau folosite pentru a sigila legăturile înfășurate în jurul documentelor. Bulele erau realizate prin presarea unui sigiliu pe o bucată umedă din lut. Bula ștampilată servea atât ca semnătură, cât și ca mijloc de asigurare a autenticității documentelor.

Regele Iezechia din Biblie, fiul și succesorul lui Ahaz și al 13-lea rege al lui Iuda (domnind în jurul anilor 715-686 î. e.n.), a fost cunoscut pentru reformele sale religioase și încercările de a obține independența față de asirieni.

Zona de excavare Ophel la poalele zidului sudic al Muntelui Templului din Ierusalim. Fotografie: Andrew Shiva.

Conform Cărții a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor) din Biblie, Iezechia și-a început reforma în primul an al domniei sale; motivat de credința că religia veche nu era practicată conștiincios, el a ordonat ca Templul lui Iahve să fie restaurat și curățat de nidda ("necurățenie" - 29, 5). După ce a sărbătorit un Paște cu adevărat național pentru prima dată de la domnia lui Solomon (30:26), oficialii lui Ezechia au intrat în mediul de țară (rural) și au demontat templele locale sau "locurile înalte" (bamot) împreună cu altarele lor, "pietrele în picioare" (masseba2) și "Așerele"3. Relatarea activităților de reformă ale lui Ezechia din Cartea a patra a Regilor 18: 1-8 este mult mai scurtă. Deși i se atribuie îndepărtarea înălțimilor, reforma majoră îi este atribuită lui Iosia (Cartea a patra a Regilor 22:3 - 23:25).

Încercările lui Iezechia de a salva Ierusalimul de invazia regelui asirian Sanheribanul din 701 înainte de Hristos, sunt relatate atât în Biblie, cât și în înregistrările asirienilor. Potrivit Bibliei, Iezechia, anticipând atacul, a fortificat și extins zidurile cetății și a construit un tunel, cunoscut astăzi sub numele de Tunelul lui Iezechia, pentru a se asigura că cetatea asediată se putea aproviziona în continuare cu apă (Cartea a doua Paralipomena 32: 2-4; 2 Regi 20: 20).

2. Când Iezechia a văzut că a venit Sanherib cu gândul ca să lupte împotriva Ierusalimului,

3. A hotărât împreună cu sfetnicii şi cu vitejii săi ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate şi aceştia l-au ajutat.

4. Atunci s-a adunat o mulţime de popor şi a astupat toate izvoarele şi pârâul care curgea prin mijlocul ţării, zicând: Să nu vină regele Asiriei şi găsind apă multă, să se întărească.

și

20. Celelalte fapte ale lui Iezechia, luptele lui şi cum că el a făcut iazul şi canalul pentru adus apă în cetate, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda. Apoi a răposat Iezechia cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Manase, fiul său.

Prisma Sanherib expusă în Muzeul Israelului din Ierusalim. Foto: imaginea lui Hanay este licențiată sub CC BY-SA 3.0 / Wikimedia Commons.

Pe prisma de lut cu șase fețe numită Prisma Sanherib, precum și în alte anale ale regelui asirian, Sanherib detaliază în akadiană campaniile sale de succes în toată Iuda, lăudându-se că l-a prins pe Iezechia în Ierusalim "ca pe o pasăre într-o colivie". Potrivit Bibliei, totuși, Sanherib nu a reușit în cele din urmă să cucerească Ierusalimul până la moartea sa (2 Regi 19:35-37).

35. În noaptea aceea s-a întâmplat că a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii, şi când s-au sculat dimineaţa, iată erau peste tot numai trupuri moarte.

36. Atunci Senaherib, regele Asiriei, sculându-se, a plecat şi s-a întors şi a locuit în Ninive.

37. Dar pe când se ruga el în casa lui Nisroc, zeul său, l-au ucis cu sabia fiii săi Adramelec şi Şareţer şi au fugit în pământul Ararat, iar în locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul lui.

Bula descoperită în săpăturile de la Ophel reprezintă prima ocazie când un sigiliu regal al regelui Iezechia a fost descoperit într-un proiect arheologic.

"Deși amprentele de sigiliu care poartă numele regelui Iezechia erau deja cunoscute pe piața antichităților încă de la mijlocul anilor 1990 — unele cu un scarabeu înaripat (gândacul de bălegar) și altele cu un soare înaripat — aceasta este pentru prima dată când o amprentă de sigiliu a unui rege israelit sau iudeu a ieșit la lumină într-o săpătură arheologică științifică", a spus Eilat Mazar într-un comunicat de presă al Universității Evreiești.

Bulele cu amprentele sigiliului lui Iezechia au fost publicate în Revista americană de Arheologie Biblică. În numărul din martie/aprilie 1999, epigraful Frank Moore Cross scria despre o bulă care înfățișa un scarabeu cu două aripi. Bula aparținea colecției private de antichități Shlomo Moussaieff. În numărul din iulie/august 2002, epigraful Robert Deutsch discuta despre o bulă ștampilată cu imaginea unui disc solar cu două aripi flancat de simboluri Ankh - similar cu cel descoperit în excavările Ophel. Ambele bule publicate de Cross și Deutsch poartă o inscripție în ebraică, având precizarea: "aparținând lui Iezechia, (fiul lui) Ahaz, regele lui Iuda”.

În cartea sa "Descoperirea Zidului Solomonic din Ierusalim", Eilat Mazar descrie continuarea săpăturilor faimosului ei bunic, profesorul Benjamin Mazar, la zidul sudic al Muntelui Templului din Ierusalim.

Sărbătoare: Data de 1 octombrie - Acoperământul Maicii Domnului - este zi de hram a Catedralei Episcopale din Slobozia. În acest an, în aceeași zi, se împlinesc și exact 40 de ani de la tunderea în monahism, sub numele de Vincenţiu, a Întâistătătorului Eparhiei Sloboziei și Călărașilor - pe când se afla în Sfânta Mânăstire Lainici - o Eparhie aflată, în 2023, la împlinirea a 30 de ani de la înființare.

Întru mulți și binecuvântați ani!

Comunicatul de presă al Universității Evreiești explică în aceste zile reprezentările de pe Bula Ophel și alte amprente de sigiliu ale lui Iezechia:

"Simbolurile de pe amprenta sigiliului de la Ophel sugerează că au fost făcute târziu în viața sa, când atât autoritatea administrativă regală, cât și simbolurile personale ale regelui s-au schimbat de la scarabeul înaripat (gândacul de bălegar) — simbolul puterii și al stăpânirii, care fusese familiar în Orientul Apropiat antic, la cel al soarelui înaripat - un motiv care a proclamat protecția lui Dumnezeu, care a dat regimului legitimitatea și puterea sa, fiind răspândit și în Orientul Apropiat antic și folosit de regii asirieni”.

Descoperirea premiată a așa-numitei Comori Ophel găsită în săpăturile Ophel: un medalion de aur cu o menora, șofar (cornul Berbecului) și un pergament al Torei. Foto: prin amabilitatea Dr. Eilat Mazar; fotografie de Ouria Tadmor / Revista de Arheologie Biblică.

Reluarea excavărilor reînnoite de la Ophel, zona dintre orașul lui David și Muntele Templului, a avut loc între 2009 și 2013. Sub îndrumarea arheologului israelian de generația a treia Eilat Mazar, săpăturile scoțând la iveală o altă descoperire extraordinară: așa-numita Comoară Ophel, un depozit de monede de aur, bijuterii din aur și argint și un medalion de aur cu o menora, șofar (cornul Berbecului) și un pergament Torah.

Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere după Revista americană de Arheologie Biblică (nr. sept.2023) și adaptare Lăcașuri Ortodoxe

1

Crucea egipteană, cunoscută și sub numele de Ankh, a fost inițial un hieroglif egiptean folosit pentru a reprezenta cuvântul "Viață". Prin extensie, această cruce a devenit în primul rând un simbol al vieții.

O astfel de cruce era așezată și peste buzele regilor morți, din convingere că moartea nu însemna sfârșitul, ci este doar o trecere la viața de apoi, la viața veșnică. Simbolul Ankh a mai fost, de asemenea, interpretat ca un simbol al echilibrului între forțele opuse, de exemplu, între masculinitate și feminitate. De asemenea, poate reprezenta bucurie, energie și fertilitate.

2

Termenul a fost adoptat de arheologi pentru contextul israelit, rareori pentru culturi conexe, cum ar fi cele canaanite și nabateene. Cu un al doilea sens derivat, este folosit și pentru o piatră de mormânt care marchează un mormânt evreiesc.

Conform Facerea (Geneza):

19. Iar dacă a murit, Rahila a fost îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem;

20. Iacov a ridicat un stâlp de piatră pe mormântul ei şi acest stâlp, de pe mormântul Rahilei, este până în ziua de astăzi.

Se distingeau trei scopuri, pentru ridicarea unui astfel de stâlp de piatră:

• marcarea mormântului din motive de curăție, deoarece preoții (cohanim) sunt obligați să evite întinarea prin contactul cu morții, iar un marcaj îi ajută să identifice un mormânt;

• numele celui mutat din această viață scris pe o piatră permite, de asemenea, prietenilor și rudelor să identifice mormântul;

• un monument respectabil, dar neostentativ, potrivit averii moștenitorilor este, de asemenea, un mod simbolic direct de a-l cinsti pe cel mutat din această lume.

3

În ebraică, înseamnă "fericit" sau "drept" și unii sugerează "loc (sacru)". Termenul apare de 40 de ori în Biblia ebraică. Specialiștii nu elimină posibilitatea ca acesta să fi însemnat și un fel de ființă (adică un tip de zeiță).