Soborul Icoanei Antivuniotissa, din Corfu, Kerkyra

Complexul de clădiri dedicat Preasfintei  Născătoare de Dumnezeu, Icoanei Doamnei noastre "Antivuniotissa" ("Kyra Antivuniótissa"), este unul dintre cele mai vechi şi mai bogate monumente ecleziastice ale Insulei Corfu din Grecia, amplasat în centrul istoric, în zona Campiello.

Numele "Antivuniotissa", pe care l-a preluat Sfânta Icoană făcătoare de minuni,  provine de la un toponim, indicând locaţia bisericii în care eaceasta se găseşte - anume, pe dealul numit "Antivúni". Dealul acesta se află vizavi de dealul Ovriovúni, zona în care evreii se stabiliseră iniţial, înainte de crearea Cartierului Evreiesc de la marginea Cetăţii Noi la sfârşitul secolului al XVI-lea. Nu se ştie dacă biserica a fost închinată Preasfintei Fecioare Maria, de la început - dat fiind că Icoana care ar trebui să indice hramul, de regulă poziţionată în dreapta catapetesmei, Îl înfăţişează pe Mântuitorul Hristos - însă istoria slujirii în această biserică şi Antimisul indică în mod special Sărbătoarea Soborului Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, stabilită anual pe 26 decembrie. 

Conform cercetărilor efectuate în arhiva extrem de importantă şi bogată a Corfu, biserica era deja construită în secolul al XV-lea. Mai precis, într-un act notarial din 1497, Antivuniotissa este numită "biserică parohială: ... parohia Preafericitei Fecioare din Antivuniotissa...". Această referinţă ar indica faptul că biserica fusese întemeiată cu mult înainte de data actului notarial. În consecinţă, Sfânta Icoană aparţine uneia dintre cele mai vechi biserici din oraşul Corfu, construită în afara Vechii Cetăţi, cu mult înainte ca veneţienii să zidească oraşul. Într-un alt contract din 1558, apare înregistrat că biserica aparţinea atât unot ctitori, cât şi unei obşti. Este de remarcat faptul că, în perioada guvernării veneţiane, s-a construit un număr mare de biserici. Se distingeau biserici private, construite de anumite persoane sau familii, biserici de obşte, care aparţineau unei anumite obşti, şi biserici publice, care erau mai puţine la număr. Antivuniotissa apare, de asemenea, menţionată frecvent în documentele din acea vreme, până şi sub termenul de "mânăstire" - de exemplu, într -un contract din 1579. Aproape toate bisericile din Corfu erau frecvent menţionate cu acest termen, deşi nu însemna că funcţionau într-un sistem de organizare mânăstiresc. De asemenea, mai apare drept "caspelă" de cimitir, odată ce la acea vreme oamenii erau îngropaţi lângă biserică. Această practică se născuse sub influenţa occidentală şi a fost desfiinţată în 1840, odată cu organizarea cimitirului public din suburbia Gariţa.

Biserica Muzeu Antivuniotissa - CorfuMulte dintre familiile nobile sau bogate din Corfu şi chiar clericii superiori şi-au păstrat mormintele de familie la Antivuniotissa. Dreptul la înmormântare le-a fost acordat fie de ctitori, fie prin legătura lor cu biserica (preoţie, alt tip de slujire, donaţii importante). Chiar şi astăzi se văd însemnele cu numele familiilor, pe pietrele de mormânt păstrate în podeaua bisericii. Biserica apare ca fiind deosebit de prosperă în secolul al XVII-lea şi, drept urmare, mulţi oameni îşi doreau să fie îngropaţi acolo. Mărimea sa, moştenirile bogate, candelabrele de argint şi sfeşnicele, icoanele de excepţie încă mărturisesc acest lucru. Cu toate acestea, la începutul secolului al XIX-lea, biserica a experimentat sărăcia, ca urmare a unui management deficitar, o situaţie din care, totuşi, şi-a revenit ulterior.

La începutul secolului al XX-lea, printr-o decizie oficială de stat, mai multe persoane  şi familii au fost recunoscute ca ctitori-proprietari. Cu toate acestea, majoritatea şi-a predat mai târziu drepturile, hotărând să doneze complexul Antivuniotissa împreună cu bunurile, publicului grec, cu condiţia ca în termen de cinci ani, biserica să fie restaurată şi să funcţioneze ca muzeu al artei creştine, cu slujirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii în fiecare zi de 26 decembrie, ziua de sărbătoare a Fecioarei Maria, Căreia ÎI fusese închinată (conf. act notarial de donaţie, 22-1-1979). A urmat o perioadă dificilă de proceduri birocratice complexe, necesare pentru ca publicul grec să poată primi donaţia şi să treacă la acţiunile necesare specificate în actul notarial. În cele din urmă, la 21 mai 1984, după ce se ocupase doar de marile probleme legate de zidăria bisericii, cu lucrările de restaurare şi stabilizare minimă absolut necesară, Ministrul Culturii de la acea vreme inaugura muzeul, cu bogata sa colecţie de icoane conservate şi o serie de lucrări moştenite. De asemenea, la acea vreme, icoanele din vechea colecţie creştină a Muzeului Sino-japonez (Muzeul Modern al Artei Asiatice), găzduită în Palatul Vechi din Spianada, au fost transferate şi aşezate între exponate. Cu toate acestea, au continuat să apară grave probleme cu clădirile - care rămăseseră nerezolvate în intervenţia din 1984. Acestea vizau acoperişurile, biserica şi plafonul sculptat în lemn, nivelul de umiditate din ce în ce mai ridicat la podea şi lipsa de personal. Muzeul a funcţionat timp de cinci ani, după care a trebuit să se închidă, în 1989. 

Interiorul Bisericii-Muzeu Antivuniotissa - CorfuÎn 1992, începea un program major de lucrări în Corfu, cu prilejul pregătirii Summit-ului Uniunii Europene, programat pentru iunie 1994. În acest cadru şi prin intermediul personalului direct implicat şi a Primului-MInistru, problemele apărute la Antivuniotissa au fost rezolvate. Astfel, în iunie 1994, în urma celei de-a doua şi ultima fază de restaurare, Antivuniotissa, recăpătându-şi fosta splendoare, inaugura şi noua sa expoziţie permanentă. După cum s-a dovedit mai târziu, intervenţia din 1992 fusese decisivă pentru cursul ulterior al antichităţilor bizantine şi post-bizantine din zona Corfu.  

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022