Sfântul Ştefan de la Hinolacul

Sfântul Ştefan a trăit în secolul al VIII-lea, născându-se într-o familie din Capadocia, care l-a crescut în mare evlavie. Când a ajuns la maturitate, a fost foarte impresionat de vieţile Sfinţilor asceţi, pe care le citea, astfel încât a ajuns să viziteze multe mănăstiri din Palestina, luând seama la modul lor de viaţă. În sălbăticie, el a vizitat mânăstirile Sfinţilor Eftimie cel Mare (20 ianuarie), Sava cel Sfinţit (5 decembrie) şi Teodosie cel Mare (11 ianuarie), studiind tipicul fiecărei mânăstiri.

Mai târziu, în vremea domniei împăratului iconoclast Leo Isaurul (717-741), el a vizitat Constantinopolul. Sfântul Patriarh Gherman (12 mai) l-a preţuit mult pe Sfântul Ştefan, ajutându-l la construirea unei mânăstiri în Bitinia, în care a putut înfiinţa o rânduială monahală bazată pe marile învăţături pe care le asimilase în timpul numeroşilor săi ani de experienţă.

Sfântul Ştefan a întemeiat mânăstirea Hinolacul (Khenolakkos) ["De la eleşteul gâştelor"], care se afla la nord-est de Triglia (lângă Moudania, în Asia Mică). Mulţi călugări au fost atraşi acolo de vestea dusă despre virtuţile sale.

Vestea despre Sfântul Ştefan ajunsese pretutindeni, pentru administrarea sa părintească a mânăstirii şi pentru influenţa lui morală asupra călugărilor. După mulţi ani ca stareţ, Sfântul ascet a adormit în Domnul, unii dintre fraţi învredincindu-se să vadă plecarea în slavă a sufletului său în Ceruri, însoţit de îngeri.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022