Sfântul Trifon, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Trifon, Patriarhul ConstantinopoluluiSfântul Trifon, Patriarhul Constantinopolului, a fost călugăr încă din vremea tinereţii sale, distins prin blândeţea lui, lipsa de răutate, supunerea deplină înaintea voii lui Dumnezeu şi credinţa şi dragostea sa fermă faţă de Biserică. La acel moment, Împăratul Romanus (919-944) conducea Constantinopolul. El voia să-l pună pe Tronul Patriarhal pe fiul său mai mic, Teofilact. Când a murit Patriarhul Ştefan (925-928), Teofilact avea doar şaisprezece ani. Împăratul a sugerat ca Sfântul Trifon să devină „locum tenens” al Tronului Patriarhal până când Teofilact va mai creşte.

Sfântul Trifon a acceptat cu blândeţe sarcina slujirii patriarhale şi, timp de trei ani, a cârmuit cu înţelepciune Biserica. Când Teofilact a împlinit douăzeci de ani (931), împăratul i-a cerut Sfântului Trifon să demisioneze de pe Tronul Patriarhal. Sfântul Trifon a considerat că nu ar fi potrivit să predea Tronul unui tânăr neexperimentat şi a refuzat să facă acest lucru. Împăratul nu l-a putut încânta pe Sfântul Trifon, viaţa acestuia din urmă fiind plină de curăţie. Mai apoi, însă, Romanus a ascultat de sfaturile viclene ale episcopului Teofil al Cezareei.

Episcopul, înşelător, a mers la Sfântul Trifon şi l-a îndemnat să nu se supună împăratului şi să nu demisioneze de la Tronul Patriarhal. Mai apoi, Teofil a obţinut semnătura Sfântului Trifon, pe o foaie de hârtie goală. Fără să suspecteze vreo trădare, Sfântul, nevinovat, luase foaia de hârtie curată şi scrisese: „Trifon, prin mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Constantinopolului, noii Rome şi Patriarh Ecumenic”.

Prezentându-i această foaie împăratului, el i-a poruncit să scrie deasupra semnăturii Sfântului: „Demisionez, prin prezenta, din poziţia de Patriarh, pentru că mă consider nevrednic de această slujire”. Când documentul fals a fost citit în faţa demnitarilor imperiali, slujitorii l-au îndepărtat pe Sfântul Trifon din reşedinţa patriarhală.

Sfântul Trifon a îndurat răbdător nedreptatea făcută şi s-a întors la propria mânăstire. El a vieţuit acolo, ca simplu călugăr. A trecut la cele veşnice, în anul 933. Trupul său a fost dus la Constantinopol şi îngropat împreună cu Patriarhii. Sfântul Trifon, Patriarhul Constantinopolului, este cinstit în mod aparte în ziua de 19 aprilie.

Deşi Sfântul Trifon a fost înlăturat de pe Tronul Patriarhal în 931, a durat aproape doi ani până când lui Teofilact i s-a permis să îşi asume îndatoririle patriarhale, aşă încât devenea Patriarh Ecumenic la 2 februarie 933. Atunci, sau mai înainte, el a fost sterilizat, în speranţa că-i va fi de ajutor în slujire. Teofilact a fost al treilea Patriarh al Constantinopolului fiu de împărat, dar singurul care a devenit Patriarh chiar din timpul domniei tatălui său. Conducerea sa ca Patriarh, de peste douăzeci şi trei de ani, a fost neobişnuit de lungă, iar tatăl său s-a asigurat de sprijinul Papei Ioan al XI-lea pentru ridicarea pe Tronul Patriarhal, acesta din urmă având trimişi la Constantinopol pentru consacrare.

Teofilact a fost descris, ulterior, ca fiind un bărbat fără evlavie, interesat în primul rând de grajdul său imens cu două mii de cai, gata să abandoneze oficierea Dumnezeieştii Liturghii din Hagia Sophia, pentru că-i făta iapa favorită. Teofilact a introdus chiar elemente teatrale în Dumnezeiasca Liturghie, lucru care nu a fost susţinut deopotrivă de clericii conservatori din jurul său. Poate ironic, Teofilact a murit după ce a căzut de pe cal, în anul 956.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023