Sfântul Simeon din Verhoturie

Sfântul Dreptul Simeon din Verhoturie a fost un nobil, dar şi-a ascuns originea şi a dus o viaţă de cerşetor. Se plimba prin sate şi cosea pe gratis haine, în primul rând pentru săraci. În timp ce făcea acest lucru, el în mod deliberat greşea ceva la cusut, pentru a suporta ocară din partea clienţilor săi.

Ascetul a rătăcit mult, dar cel mai mult a locuit în curtea bisericii din satul Merkuşinsk, nu departe de oraşul Verhoturie (lângă Perm). Sfântul Simeon a iubit natura din Urali şi, în timp ce contempla cu bucurie frumuseţea impunătoare, privea atent spre Creatorul lumii.

În timpul său liber, Sfântului îi plăcea să meargă la pescuit, în liniştea singurătăţii. Acest lucru îi amintea de Ucenicii lui Hristos, a căror lucrare a continuat-o, îndrumându-i pe localnici în adevărata credinţă. Discuţiile sale aveau sămânţa de har din care creşteau, treptat, roadele abundente ale Duhului în Urali şi Siberia, unde Sfântul este cu precădere venerat.

Sfântul Simeon din Verhoturie s-a mutat la Domnul în 1642, când avea 35 de ani. El a fost înmormântat în Cimitirul Merkuşinsk, al Bisericii "Sfântul Arhanghel Mihail".

Pe 12 septembrie 1704, cu binecuvântarea Mitropolitului Filoteu de Tobolsk, sfintele moaşte ale Sfântului Simeon au fost mutate de la Biserica "Sfântul Arhanghel Mihail", la Mânăstirea "Sfântul Nicolae" din Verhoturie.

Sfântul Simeon a făcut multe minuni, după trecerea sa la cele veşnice. El a apărut frecvent înaintea celor bolnavi, în vis, şi îi vindeca, aducându-i în simţire pe cei căzuţi în boala beţiei. O particularitate a apariţiilor Sfântului este aceea că, odată cu vindecarea neputinţelor trupeşti, el oferă şi sfaturi şi îndrumări pentru suflet.

Cinstirea specială a Sfântului Simeon din Verhoturie se face pe 18 decembrie, dar şi în ziua de 12 septembrie, când au fost mutate sfinele sale moaşte (1704).

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/