Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru cărbunarul, Episcop de Comana

Sfântul Alexandru, Episcop de Comana1, cinstit în ziua de 12 august, a trăit în secolul al treilea, nu departe de Neocezarea. A cercetat Sfânta Scriptură şi multe dintre domeniile ştiinţei. Luând asupra sa încercarea sfântă a nebuniei pentru Hristos, Sfântul a vieţuit în sărăcie, vânzând cărbune în piaţa oraşului. Mulţi, văzându-i faţa mereu înnegrită de praful de cărbune, se depărtau de el, cu dispreţ.

Când Episcopul de Comana a fost aproape de a trece la cele veșnice, între candidaţii prezentaţi pentru alegerea unui nou episcop se prezentaseră unul foarte renumit, altul învăţat, altul bogat. Atunci, Sfântul Grigorie Vindecătorul (taumaturgul), Episcop de Neocezarea (17 noiembrie), fiind invitat la hirotonirea noului ales, a subliniat faptul că un episcop ar trebui să nu aibă doar valoare exterioară şi distincţii, ci în primul rând o inimă curată şi o viaţă sfântă. Aceste cuvinte au provocat râsul unora, spunând: “Dacă înfăţişarea exterioară şi originea nobilă nu mai sunt nimic, atunci chiar şi Alexandru cărbunarul poate fi făcut Episcop”.

Sfântul Grigorie a interpretat aceasta ca pe o lucrare a lui Dumnezeu, încât acest om să fie menţionat între candidați, şi a cerut numirea lui. Apariţia Sfântului la Sobor a provocat râsete. Văzând respectul acordat de Sfântul Grigorie, Sfântul Alexandru a rămas acolo retras, ignorând batjocura: Sfântul Grigorie l-a pus la încercare, iar cărbunarul a fost obligat să dezvăluie că, anterior, fusese filozof şi studiase Sfânta Scriptură, însă, de dragul lui Dumnezeu îşi asumase sărăcia de bunăvoie şi umilinţa.

Sfântul Grigorie l-a dus, apoi, pe cărbunar, în propria sa locuinţă, unde să-și cureţe negreala, Episcopul dându-i haine curate. Revenind apoi la cei strânși în Sobor, Sfântul Grigorie, înaintea tuturor a început să-i pună întrebări din Sfintele Scripturi, la care Sfântul Alexandru a răspuns ca un păstor învăţat şi înţelept. Văzând acestea, toţi au rămas uimiţi de smerenia lui şi, într-un singur glas, l-au ales Episcop.

Sfântul Grigorie l-a hirotonit preot şi, mai târziu, Episcop. După punerea mâinilor asupra sa, noul Episcop a rostit o predică înaintea oamenilor, plină de putere şi de harul lui Dumnezeu, cu toţii bucurându-se că Domnul le trimisese un asemenea înțelept păstor.

Sub împăratul Diocleţian (284-305), Sfântul a mărturisit cu curaj pe Hristos, refuzând să se închine idolilor. După chinuri, l-au aruncat în foc, astfel mutându-se la Domnul. Potrivit altor surse, Sfântul Alexandru ar fi suferit sub împăratul Decius (249-251). De asemenea, în alte părți, Sfântul Alexandru de Comana mai apare numit și "fochistul cărbunar". El a mai fost numit "Filozof". Filozofia sa consta, însă, după câte se pare, mai degrabă în alegerea lucrurilor cerești, decât a celor pământești. Descoperirea virtuților sale a fost accidentală, din cauza disprețului cu care era tratat de cei mai mulți dintre oameni.

Cu toate acestea, Sfântul Alexandru ar fi rămas necunoscut dacă nu ar fi existat un discurs al Sfântului Grigorie de Nyssa, despre viața Sfântului Grigorie Taumaturgul, în care alegerea lui Alexandru este descrisă întâmplător.

Spre slava lui Dumnezeu, Viața Sfântului Sfinţit Mucenic Alexandru cărbunarul, Episcop de Comana, a fost tradusă pentru prima dată în limba română de Redacția Lăcașuri Ortodoxe în anul 2021, textul fiind completat și adaptat în septembrie 2023.

1Este foarte important de știut că este vorba despre Comana Pontică (din Vechiul Pont (Pontus Polemoniacus), pe Râul Iris, în orașul modern Gumenek, lângă Tokat, unde Sfântul Zotic, care a trăit în timpul Sfântului Montanus, a fost de asemenea Episcop).

Comana PonticaÎn istorie au mai rămas notate și alte două așezări numite Comana: Comana Aurea (Capadociană) - astăzi orașul turcesc Şarkoy, din districtul Tufanbeyli, Provincia Adana din zona centrală a Turciei) - și Comana din Pamfilia, de care amintește Lequien (I, 1009), sufragană lui Side, al cărei nume adevărat era de fapt Conana. Cosma din Conana apare la Al Treilea Sinod din Constantinopol, în 680. Conana a devenit Gunen-ul modern.

Comana Pontică, avea, de asemenea, un templu al lui Ma și era supranumită Hierocesarea - “Orașul sacru al lui Cezar”. A fost capturată de generalul roman Sulla, în anul 83 înainte de Hristos. Lequien (I, 517) menționează șase Episcopi de Comana Pontică; primul este Sfântul Alexandru Vânzătorul de Cărbune, sfințit Episcop de către Sfântul Grigorie Făcătorul de Minuni (Taumaturgul, cunoscut și ca" Grigorie de Neocesarea").

Localizare PontComana Pontică era situată în regiunea Pontus (parte a Turciei moderne). Așezarea a fost localizată mai nou, în 2009, prin utilizarea radarelor cu senzor de sol, iar săpăturile la zidurile exterioare au început imediat. Universitatea Tehnică din Orientul Mijlociu (METU) din Ankara, Turcia, a preluat controlul săpăturilor. Din cele patru locații alese, trei s-au dovedit a fi locuri ale unor așezări urbane. Pe măsură ce fiecare strat a fost îndepărtat, începând cu zidurile exterioare ale orașului, artefactele, precum și rămășițele scheletice au dezvăluit prezența Imperiului Otoman, a grecilor bizantini, a Imperiului Roman și a grecilor. În această așezare antică, existau sărbători păgâne regulate.

Regiunea pontică a fost autonomă, ca Regat al Pontului, din 281 înainte de Hristos, odată cu ascensiunea lui Mitridat I al Pontului (dinastia mitridatică persană) până în 63 înainte de Hristos, când Mitridat al VI-lea al Pontului a fost învins în Bătălia de la Actium, de generalul roman Pompei. Mitridat al VI-lea s-a sinucis prin otrăvire, ca să nu fie capturat și dus la Roma într-o cușcă.

Teritoriul Regatului lui Mitridat al VI-lea al Pontului, Comana Pontica, a fost un mare templu-stat care a funcționat în perioada elenistică, acoperind istoria greacă antică (elenă) și istoria mediteraneană între moartea lui Alexandru cel Mare în 323 înainte de Hristos și apariția Imperiului Roman. Templul hitit din Comana Pontică era dedicat zeiței Ma. El a fost vizitat de geograful Strabon și de Iulius Cezar. Teritorii mari din jurul Mabed (locul templului) au fost cedate templului de către Regele Pontului. Pământul era cultivat și templul revendica toate profiturile, pentru întreținerea sa. Templul era îngrijit de 6 000 de servitori (vasali/sclavi), dintre care mulți erau persani (Strabon 12.3.34).

Guvernarea Comana Pontică aparținea preotului șef, care era al doilea în stat după Regele Pontului. Mitridat al VI-lea a pretins că este descendent direct al lui Alexandru cel Mare și a luptat împotriva generalilor romani: Sulla, Lucullus și Pompei. Potrivit lui Strabon (12.3.32), templul din Comana Pontică era o replică a Templului din Cappadocia și metodele de celebrare erau aceleași. Teritoriul Comanei s-a extins sub domnia regilor pontici și pe tot parcursul perioadei Imperiului Roman. În partea de nord, orașele Magnopolis și Neocesarea erau foarte apropiate. Se știe că în timpul lui Augustus zona orașului s-a extins, până la a ajunge la dimensiunea civitates (oraș-stat) în regiune.

Orașul a fost cunoscut atât ca Hierocesarea, cât și cu numele Komana până în timpul lui Titus (39-81 după Hristos). Prăbușirea templului a accelerat răspândirea creștinismului. Numele a fost romanizat, de la Komana Pontika la Comana Pontica. Terenurile din jur au fost incluse într-o așezare mult mai mică, dar centrală, Daximon.

Sfântul Mucenic Vasilisc (22 mai), nepotul Sfântului Teodor Tiron, din Comana, care a fost executat în jurul anului 310 după Hristos, apare amintit de istorici ca fiind Episcop de Comana. Sfântul Ioan Gură de Aur, de asemenea, s-a mutat din această viață pe când se afla la Comana, în anul 407 după Hristos, în obștea clericală aparținând bisericii Sfântului Vasilisc (Butler, Alban - 1821, "Viețile părinților, mucenicilor și altor sfinți importanți").

Ma, zeița principală a statului-templu s-a găsit pe o monedă de pe vremea împăratului Caligula. Singurele date disponibile despre înfățișarea arhitecturală a templului provin de pe monedele lui Caracalla, Septimius Severus și mai târziu Traian. Se crede că 8 coloane gri folosite în construcția Moscheii lui Ali Pașa din centrul provinciei Tokat ar fi aparținut de fapt acestui templu. De asemenea, este posibil ca unele coloane folosite în Moscheea Ulu din Utrecht, Olanda, să fi provenit tot din orașul antic Komana.

Comana Pontică dispare din evidența istorică, începând din epoca bizantină. În a doua jumătate a lunii iulie 1899, J. G. C. Anderson, membru al Christ Church, Universitatea Oxford, Anglia, explora zona centrală și estică a Asiei Mici, călătorind prin Pont. Hărți tipărite detaliate au fost alcătuite, folosind hărți antice persane și romane, urmând drumurile prin Munții Pontici construite inițial de regele persan Darius I (549-486 înainte de Hristos) și întreținute de romani până la apariția Regatului Pontului. După moartea lui Mitridat al VI-lea, regiunea a intrat sub controlul roman și bizantin. Odată cu înfrângerea bizantinilor și căderea Constantinopolului, s-a format Imperiul Trapezuntului, sub Dinastia Comnenilor, până când Imperiul Otoman l-a capturat. După ce romanii au renunțat la controlul asupra zonei, întreținerea drumurilor a fost ca inexistentă. În 1899, Anderson a călătorit într-o șaretă în întreaga regiune pontică, pe unde încă mai existau drumuri originale. El a localizat și observat locuri ale unor eventuale castele, poduri și temple. Colegul său de călătorie, J.A.R. Munro împreună cu D. G. Hogarth au publicat o carte intitulată "Drumuri moderne și antice din Asia Mică de Est", care include un capitol despre drumurile din Pont, regale și romane. Hărțile lor au dovedit că drumurile originale erau încă în uz după două mii de ani, cu unele excepții din cauza eroziunii. Au dat peste o monedă armeană în Bizeri (Tokat, Turcia), aproape de Comana Pontica. Pietre identificate ca provenind dintr-o carieră de marmură din Comana au fost găsite în număr mare. La Comana, o movilă a fost descoperită lângă un pod care traversa Iris-ul. O inscripție identifica așezarea Comana ca sit.

Menționați de trei ori în Noul Testament, locuitorii din Pont s-au numărat printre primii convertiți la creștinism. Faptele Apostolilor 2 îi menționează prezenți în Ierusalim în ziua Cincizecimii;

7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?

8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?

9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,

10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,

11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!

12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?

Faptele Apostolilor 18 menționează un producător de corturi evreu din Pont, Acvila, care locuia atunci în Corint cu soția sa Priscila, convertiți amândoi la creștinism;

2. Şi găsind pe un iudeu, cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, şi pe Priscila, femeia lui, pentru că poruncise Claudiu ca toţi iudeii să plece din Roma, a venit la ei.

3. Şi pentru că erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau, căci erau făcători de corturi.

4. Şi vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă şi aducea la credinţă iudei şi elini.

iar în Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 1, Sfântul Apostol Petru se adresează celor din Pont în scrisoarea sa, ca unor "aleși".

1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia,

2. Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească!