Sfântul Sfințit Mercurie, Episcop de Smolensk (din Peșterile Apropiate ale Kievului)

Sfântul Mercurie, din Lavra Peşterilor Kievului, a fost ascet în Peşterile Îndepărtate ale Sfântului Teodosie, în secolul al XIV-lea, fiind un cunoscător al postirii aspre, al Bisericii.

A urmat Episcopului Lazăr1, ca Episcop de Smolensk, iar cu turma sa a trăit ororile invaziei hanului Batu2, din 1347, în timpul căreia a şi fost ucis. La mutarea sa la Domnul, a cerut ca sicriul său să fie trimis în josul Râului Nipru şi purtat oriunde s-ar fi întâmplat să meargă. În mod minunat, sicriul s-a oprit la Mânăstirea Peşterilor din Kiev, fiind îngropat în Peşterile Apropiate, ale Sfântului Antonie.

În timpul vieţii sale, Sfântul Sfințit Mercurie a avut o legătură duhovnicească profundă cu Sfântul Paisie din Peşterile Îndepărtate (19 iulie). Cei doi au fost îngropaţi, de fapt, în acelaşi mormânt, iar acum sfintele lor moaşte se odihnesc în racle separate.

Ambasadorul danez Yust Juhl, care a vizitat Lavra în 1711, a lăsat scris drept mărturie:

"în peșteri mai există și rămășițele unui Sfânt fost Episcop de Smolensk. Murind, acest Episcop a lăsat cuvânt ca sicriul cu trupul său să fie trimis pe Nipru și dus, de râu, oriunde s-ar întâmpla să meargă. Iar sicriul său a fost adus aici, la mormintele acestor Sfinți, aflate lângă Nipru, drept urmare, cel adormit fiind primit și așezat în peșteri".

Sfântul Sfințit Mercurie, care L-a slăvit pe Dumnezeu prin cuvintele şi faptele sale pe pământ, acum Îl slăveşte înaintea Tronului Ceresc. Biserica îl cinsteşte pe 7 august, dar și în 25 noiembrie - la ziua Sfântului său protector, Sfântul Mare Mucenic Mercurie. El este, de asemenea, cinstit și pe 28 august, la Soborul Sfinţilor Părinți ai Peşterilor Îndepărtate, cât şi în cea de-A Doua Duminică a Postului Mare, când se face cinstirea aparte a Soborului tuturor Părinţilor Monahi ai Peşterilor din Kiev.

Spre slava lui Dumnezeu, Viața Sfântului Sfințit Mercurie, Episcop de Smolensk, a fost tradusă pentru prima dată în limba română de Redacția Lăcașuri Ortodoxe în anul 2021, textul fiind îndreptat (în privința anilor, completat și adaptat în iulie 2023.

1Cuviosul Sfințit Părinte Lazăr al II-lea al Smolenskului, înițial, fusese preot de parohie. Deja de atunci el demonstrase o iubire curajoasă față de adevăr. El a sărit cu îndrăzneală în apărarea preotului Avraam, când acesta din urmă fusese alungat din oraș, în urma unor calomnii, și i se interzisese să mai slujească, de către Episcopul Ignatie. Preotul Lazăr i s-a arătat Episcopului și i-a spus că orașul va fi pedepsit pentru o astfel de nedreptate. Dreptul Episcop i-a ascultat glasul și, chemându-l pe Avraam, i-a cerut iertare.

Lazăr al II-lea a fost ales Episcop al Smolenskului În 1219. El a condus eparhia ca un adevărat păstor al turmei lui Hristos. Cu toate acestea, văzând numeroasele nedreptăți comise de cei aflați în fruntea Bisericii, oprimarea văduvelor și a orfanilor, Preasfințitul Părinte Lazăr a părăsit Tronul Episcopal, în jurul anului 1220. S-a mutat la Domnul, înainte de 1225.

2Han-ul Batu a fost un conducător mongol, întemeietorul Hoardei Albastre. Batu a fost fiul lui Jochi și nepotul lui Ginghis Han. Hoarda Albastră a devenit, mai târziu, Hoarda de Aur, cucerind Rusia și ducând la subjugarea ei de către mongolo-tătari vreme de 250 ani. În 1241, devasta Ungaria și Polonia.

După sfârșitul războiului Mongol-Jin, marele han Ogedei îi ordona lui Batu să cucerească națiunile occidentale. În 1235, lui Batu, care anterior dirijase cucerirea Peninsulei Crimeea, i s-a atribuit o armată de 130.000 de oameni, vizând invadarea Europei.

În noiembrie 1237, han-ul Batu și-a trimis oamenii la curtea lui Iurie al II-lea al Vladimirului și Suzdalului, cerându-i supunere. Când Iurie a refuzat să se predea, mongolii au asediat Ryazanul. După șase zile de lupte sângeroase, orașul a fost complet anihilat și nu mai avea să ajungă vreodată la strălucirea sa de odinioară. Alarmat de veste, Iurie al II-lea și-a trimis fiii să se opună Hoardei, dar au fost înfrânți. După ce a ars Kolomna și Moscova, Hoarda a asediat capitala regiunii, la 4 februarie 1238. Trei zile mai târziu, orașul a fost cucerit și ars din temelii. Familia regală a murit în incendiu, în timp ce Marele Prinț s-a retras în grabă spre nord. Traversând Volga, el a strâns o nouă armată, care a fost total exterminată de mongoli pe Râul Sit, la 4 martie.

După aceea, han-ul Batu și-a împărțit armata în unități mai mici, care au prădat paisprezece orașe ale Rusiei: Rostov, Uglih, Yaroslav, Kostroma, Kașin, Xnyatin, Gorodeț, Galih, Pereslav-Zalessky, Iuriev-Polsky, Dmitrov, Volokolamsk, Tver și Torjok. Cel mai greu de cucerit a fost micul oraș Kozelsk, al cărui Prinț Titus și locuitorii au rezistat mongolilor timp de șapte săptămâni.

La vestea apropierii mongolilor, un alt oraș, Kitej, a fost scufundat în apa unui lac, Svetloiar, cu toți locuitorii săi, fapt care poate fi văzut și astăzi. Unul dintre prizonieri le spusese mongolilor despre câteva căi secrete către Lacul Svetloiar. Armata Hoardei de Aur a ajuns curând la zidurile orașului. Spre surprinderea mongolilor, orașul nu avea fortificații. Cetățenii săi nici măcar nu intenționau să se apere, stând toți în rugăciune și cerându-I lui Dumnezeu mântuirea. Văzând aceasta, mongolii s-au grăbit să atace, dar apoi s-au oprit. Deodată, au văzut nenumărate fântâni de apă țâșnind din pământ, în jurul lor. Atacatorii s-au retras și au privit cum orașul se scufunda în lac. Ultimul lucru pe care l-au văzut, a fost o cupolă strălucitoare a unei catedrale, cu o cruce deasupra ei. Curând au mai rămas doar valuri…

Singurele orașe mari care au scăpat de distrugere au fost Smolensk-ul, care s-a supus mongolilor și a fost de acord să plătească tribut, și Novgorodul, cu Pskovul, la care mongolii nu au putut ajunge din cauza distanței considerabile și a mlaștinilor intermediare.

În vara anului 1238, han-ul Batu devasta Crimeea și supunea Mordovia. În iarna anului 1239, el a prădat Cernigovul și Pereyaslavul. După câteva zile de asediu, mongolii au luat cu asalt Kievul, în decembrie 1240. În ciuda rezistenței îndârjite a lui Danilov de Halyh, han-ul Batu a reușit să preia cele două capitale principale ale țării, Halyh și Volodymyr.

În ce privește orăsul scufundat Kitej (Districtul Voskresensky, ținutul Nijny Novgorod, în Rusia Centrală), până și astăzi se mai aude, uneori, sunetul clopotelor și al oamenilor care cântă de sub apele Lacului Svetloyar, atunci când vremea este liniștită. Iar dintre cei mai evlavioși de astăzi pot vedea, aievea, chiar și luminile unor procesiuni religioase (numite "Calea Creștinilor") și clădirile de pe fundul lacului...