Sfântul Sava Stojevschi din Zvenigorod a părăsit lumea încă de tânăr şi a primit tunsura monahală de la Sfântul Serghie de Radonej, al cărui ucenic şi coleg de asceză a fost la Mânăstirea Preasfintei Treimi.
Sfântul Sava iubea singurătatea şi evita discuţiile cu oamenii. El s-a nevoit, muncindu-se permanent, deplângând sărăcia sa sufletească şi temându-se înaintea Judecăţii lui Dumnezeu. A fost un model de simplitate şi smerenie, atingând o asemenea profunzime a înţelepciunii duhovniceşti, încât în Mânăstirea Preasfintei Treimi ajunsese mărturisitor duhovnicesc pentru toţi fraţii, inclusiv pentru Sfântul Serghie, şi un Bătrân venerabil şi extrem de învăţat.
Când Marele Prinţ Dimitrie al Donului a construit Mânăstirea "Adormirea Maicii lui Dumnezeu", la Râul Dubenka, drept recunoştinţă pentru victoria împotriva duşmanilor, Sava i-a fost pus stareţ, cu binecuvântarea Sfântului Serghie. Păzind modul simplu al stilului său de viaţă ascetică, mânca doar verdeţuri, purta haine din păr aspru şi dormea pe pământ.
În 1392, fraţii din Lavra Sfântului Serghie, odată cu plecarea stareţului lor Nicon în pustie, i-au cerut Sfântului Sava să devină stareţul mânăstirii. Aici, el a păstorit bine turma ce i-a fost încredinţată, din toate puterile, ajutat de rugăciunile Părintelui său duhovnicesc, Sfântul Serghie. El a săpat şi marea fântână din afara zidurilor Lavrei, pe când era stareţ.
Prinţul Iurie Dimitrievici de Zvenigorod, fiu duhovnicesc al Sfântului Serghie, l-a tratat pe Sfântul Sava, cu mare dragoste şi apreciere. El l-a ales pe Sfântul Sava ca Părinte duhovnicesc şi l-a rugat să meargă să-i binecuvânteze întreaga gospodărie. Sfântul spera să revină în mânăstirea sa, dar Prinţul l-a rugat să rămână acolo şi să întemeieze o nouă mânăstire, în patria sa, în apropiere de Zvenigorod, într-un loc numit Stoji.
Sfântul Sava a acceptat rugămintea Prinţului Iurie Dimitrievici şi, rugându-se cu lacrimi înaintea unei Icoane a Maicii lui Dumnezeu, el I-a cerut Acesteia să apere acel loc sălbatic. Pe Dealul Stoji, a construit o mică bisericuţă din lemn, închinată Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi o chilie mică pentru sine, în apropiere. Aici, în anul 1399, călugărul a întemeiat o mânăstire, primindu-i cu drag pe toţi cei care veneau în căutarea unei vieţi de tăcere şi izolare.
Sfântul Sava s-a implicat mult în zidirea mânăstirii sale. El a săpat o fântână la poalele dealului, din care căra apă pe umeri;. A înconjurat mânăstirea, cu un gard de lemn, iar într-un loc din apropiere a săpat o chilie unde putea să vieţuiască în singurătate.
Chilia săpată de Sfântul Sava Stojevschi din ZvenigorodÎn 1399, Sfântul Sava l-a binecuvântat pe fiul său duhovnicesc, Prinţul Iurie, să meargă într-o campanie militară, prezicându-i victoria purtată asupra inamicului. Prin rugăciunile Sfântului Bătrân, armata Prinţului a obţinut rapid acea victorie. Nevoindu-se, Sfântul Sava a construit o biserică din piatră, a Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru a o înlocui pe cea din lemn. Marele pictor sfânt Andrei Rubliov a fost invitat să picteze frescele acestei biserici.
Sfântul Sava s-a mutat la Domnul la o vârstă înaintată, pe 3 decembrie 1406. El l-a lăsat în urma sa, la conducere, pe ucenicul său, numit şi el tot Sava.
Venerarea plăcutului lui Dumnezeu, de către localnici, a început imediat după mutarea sa la Cer. Puterea minunată vindecătoare, ce izvora din mormântul călugărului, şi numeroasele sale apariţii i-au convins pe toţi că stareţul Sava este cu adevărat un soare nestins al Luminii Dumnezeieşti, luminând totul cu razele sale minunate.
Într-o scriere din 1539, Sfântul Sava era numit "făcător de minuni". Ţarul Alexei Mihailovici a avut o venerare specială pentru acesta, mergând în mod repetat la Mânăstirea Sfântului Sava, pe jos. Tradiţia ne-a păstrat o relatare remarcabilă a modului în care Sfântul Sava l-a salvat, odată, de un urs feroce.
Baldachin cu sfintele moaşte ale Sfântului Sava StojevschiSărbătoarea Sfântului Sava a fost stabilită la Sinodul de la Moscova din 1547. Sfintele sale moaşte neputrezite au fost descoperite pe 19 ianuarie 1652.
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022