Sfântul Sarmian, Patriarhul Georgiei ( din regiunea istorică a Georgiei, Kartli)

Cronicile care enumeră generațiile de păstori aflați în fruntea Bisericii din Georgia dezvăluie că Sfântul Sarmian a condus Biserica Ortodoxă Georgiană, din anul 767 (sau 760, potrivit unor surse) până în anul 774. Acești ani, în Georgia, au fost ani de domnie arabo-musulmană.

Arabii i-au persecutat pe creștini, i-au asuprit pe cei care slujeau în Biserică și au încercat în toate felurile să convertească țara la Islam. În ciuda abuzurilor îngrozitoare pe care credincioșii le-au îndurat și a transformării orașului într-o reședință pentru emir, multe biserici din Tbilisi au continuat totuși, sub acest Patriarh, să funcționeze.

Sarmian a fost un apărător ferm al Ortodoxiei. La acea dată, Mânăstirea Șio-Mgvime ("Peștera lui Șio") avea deja o mare importanță. Mânăstirea este un complex monastic medieval din Georgia, de lângă orașul Mțheta, situat într-un canion îngust de calcar, pe malul nordic al Râului Kura, la aproximativ 30 km de Tbilisi.

Conform istoricilor, prima comunitate monahală din acest loc a fost întemeiată de călugărul Șio, în secolul al VI-lea, unul dintre cei treisprezece Părinți asirieni care au mers în Georgia ca misionari creștini. Sfântul Șio și-a petrecut ultimii ani ca pustnic într-o peșteră adâncă din apropierea Mțheta.

Șio-Mgvime se transformase rapid în cea mai mare comunitate monahală din Georgia și, până la sfârșitul secolului al VI-lea, a ajuns populată de până la 2 000 de călugări. Devenise un centru vibrant de activități culturale și religioase și intrase sub patronajul personal al Patriarhului Georgiei.

Odată, în joia din Săptămâna "Brânzei", de la începutul Postului Mare, la Mânăstirea Șio-Mgvime, ajungea un grup de străini care aduceau daruri. Sfântul i-a împărtășit, fără să se intereseze, însă, cumva de credința lor. Mai târziu, a aflat că erau iacobiți (membri ai uneia dintre Bisericile de credință eretică monofizită).

Neglijența lui i-a fost dezvăluită într-un vis, în aceeași noapte.

A doua zi dimineață, Patriarhul Sarmian i-a chemat pe Episcopi, și-a mărturisit greșeala, a ars darurile pe care i le dăduseră iacobiții, înaintea ochilor lor, și s-a retras într-o peșteră izolată, unde a plâns cu lacrimi amare pentru păcatul său.

Dar Domnul Milostiv i-a trimis un semn Sfântului Sarmian, înștiințându-l că păcatul îi fusese iertat. Episcopii i-au transmis un mesaj, din Mțheta:

"O, mare Patriarh suveran Sarmian!

Bucurați-Vă! Noi, fiii Voștri duhovnicești, încrezători în sfințenia Voastră, întreg Sinodul Episcopilor, dorim să vă informăm că Sfântul Șio s-a arătat și ne-a spus, fiecăruia dintre noi cinci, că Domnul V-a iertat păcatul.

Grăbiți-Vă și ne chemați la mânăstire, ca să-i mulțumim împreună Sfântului Părinte Șio!”.

Sfântul Patriarh Sarmian, înzestrat cu smerenie dumnezeiască, dragoste, credință și frică de Dumnezeu, și-a condus turma cu înțelepciune, până la sfârșitul zilelor sale, și s-a mutat cu pace la Domnul, în anul 774. Deși în condiții vitrege, în vremea acestuia chiar s-au și construit biserici și mânăstiri, s-a creat literatură de cea mai valoroasă natură teologică, cu respectarea sfințeniei învățăturii bisericești și mântuirea de păcate, s-au pregătit treptat măsuri concrete de eliberare din robia trupească. Ziua specială de cinstire a Sfântului Patriarh Sarmian este 21 august.

Rugăciune și binecuvântare la începutul Postului Mare – 2024

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ai pus cea dintâi cunună a biruinţei pe creştetul firii omeneşti, după 40 de zile de post şi rugăciune în pustiul Carantaniei, şi ai dăruit lumii postul, drept armă puternică împotriva demonilor, patimilor şi păcatelor de tot felul, pe Tine Te rugăm, binecuvântează postul care începe, ca să fie robilor Tăi început al nevoinţelor trupeşti şi sufleteşti, întărire a toată virtutea, luminător al sufletului şi al trupului, curăţie a rugăciunii, curmare a poftelor de tot felul, înmuiere a împietririi inimii, început şi învăţător al liniştirii, străjer al ascultării, sănătate a trupului, pricinuitor al nepătimirii, izvor al neprihănirii, rod al mântuirii, uşă a raiului, cunună a sfinţeniei şi înaintemergătorul tuturor faptelor bune.

Binecuvântează, Mult-Milostive Doamne, pe cei care se străduiesc să dobândească virtutea postirii şi fă ca niciunul dintre ei să nu amestece în postirea lui ceva din cele stricătoare de suflet; ajută-i să dobândească dragoste faţă de semeni, înfrânare de la plăcerile lumii acesteia, priveghere stăruitoare şi ostenitoare, îngenunchere recunoscătoare, rugăciune sporită, smerenie nemincinoasă, zdrobire neîncetată a inimii, tăcere chibzuită, răbdare în toate, pentru ca astfel împlinind, la vremea cuvenită să culeagă roadă multă în Împărăţia Cerurilor.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

† Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Sfântul Sarmian este numit Patriarh de Kartli, întrucât Kartli-ul juca un rol important multilateral în acea perioadă. Încă din secolul al III-lea înainte de Hristos, Kartli și capitala sa originală Mțheta (succedată de Tbilisi în secolul al V-lea) au format un nucleu în jurul căruia avea să evolueze vechiul Regat Georgian cunoscut greco-romanilor sub numele de Iberia. Rolul Kartli-ului ca unitate etnică și politică de bază pentru unificarea ulterioară a Georgiei a crescut, mai departe, ca urmare a creștinării sale la începutul secolului al IV-lea.

Situat într-o zonă influențată atât de civilizațiile bizantine, cât și de cele iraniene, Kartli a dezvoltat o cultură creștină, ajutată de faptul că era singura regiune cu propria limbă scrisă.

Odată cu consolidarea dominației arabe în Tbilisi în timpul secolului al VIII-lea, capitala politică din Kartli s-a mutat la sud-vest, dar literații georgieni din acea vreme au conferit Kartli-ului un sens mai larg, desemnând prin el toate acele ținuturi ale Georgiei medievale care erau de aceeași religie, cultură și limbă.

Într-unul dintre cele mai citate pasaje din literatura georgiană medievală, scriitorul Gheorghe Merciuli, din secolul al IX-lea, afirma:

"iar Kartli este format din acel ținut cuprinzător în care Liturghia și toate rugăciunile sunt rostite în limba georgiană. Dar [numai] Kyrie Eleison este rostit în greacă, [propoziție] care înseamnă în georgiană ‘Doamne, miluiește’ sau ‘Doamne, fii milostiv, nouă’.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în martie 2024.