Sfântul Salaman Sihastrul cel Tăcut, de la Eufrat

Icoana Sfântului Salaman cel Tăcut, de la EufrSfântul Salaman era din cetatea Capersana din Siria, de pe malul vestic al Râului Eufrat. Iubind viaţa în singurătate, a urmat calea monahismului, zidindu-şi o chilie lângă Râul Eufrat, fără uşi şi ferestre.

Episcopul oraşului, care a fost informat despre virtuţile Cuviosului, a mers să-l vadă, pentru a-l hirotoni preot. Ajungând la chilia Sfântului, Arhipăstorul i-a poruncit să dea o gaură în zid, astfel încât să poată intra. Episcopul i-a vorbit despre harul preoţiei, dar cât timp s-a aflat în chilie, Ierarhul nu a auzit nici măcar un singur cuvânt de la Sfânt. Prin urmare, a plecat, după ce i-a poruncit să reconstruiască zidul.

Sfântul Salaman s-a mulţumit cu tăcerea, rugăciunea şi cercetarea cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, mângâiat de Dumnezeu, el a condus sufletele oamenilor, la Hristos.

În Sinaxar, se arată cum oamenii din locul în care se născuse Sfântul Salaman au mers la chilia sa, pentru că voiau ca el să locuiască lângă ei. Sfântul Salaman nu a protestat împotriva acţiunii lor, dar nici nu s-a arătat de acord cu ei, ci şi-a păstrat tăcerea. Aşa încât, l-au ridicat pe sus şi l-au dus în oraşul lor, unde i-au zidit o chilie similară cu cealaltă şi l-au închis în interior. Sfântul a rămas şi în această chilie, în tăcere şi rugăciune.

Câteva zile mai târziu, unii oameni au mers acolo noaptea, dintr-o cetate aflată pe cealaltă parte a râului, aceştia luându-l pe Sfânt şi ducându-l în oraşul lor. Nu a obiectat când l-au luat, nici nu s-a opus, dar nici nu s-a arătat de acord cu ei. Curând, locuitorii satului din cealaltă parte a râului au venit noaptea la noua sa locuinţă şi l-au auzit spunând această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine şi de toţi cei ce slujesc numelui Tău şi de cei care Ţi Se închină, Adevăratul nostru Dumnezeu".

Sfântul Salaman murise pentru această lume, căutând doar să se supună voii lui Dumnezeu. Prin urmare, el ar putea spune, cu Sfântul Pavel: „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Galateni 2:20).

Ascetul nu şi-a întrerupt votul tăcerii, vorbind numai cu Dumnezeu. Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca pe primul Sfânt care a îmbrăţişat tăcerea completă, pe care a păstrat-o până la mutarea sa la Domnul (aproximativ anul 400), sărbătorindu-l în mod aparte în ziua de 23 ianuarie, în fiecare an.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022