Sfântul Or s-a retras, din tinerețe, în deșertul Tebaidei și s-a nevoit în singurătate deplină mulți ani, ducând o viață de aspră pustnicie. După ce a avansat în ani, Sfântul Or a primit darul vederii unui înger ce l-a vestit că Domnul îl alesese pentru mântuirea multor oameni care vor căuta la el îndrumare. După aceasta, călugărul a început să îi primească pe toți cei care veneau la el pentru sfaturi și ajutor.
Domnul i-a dat Sfântului Or, de asemenea, darul citirii Sfintelor Scripturi, în ciuda faptului că Sfântul, în copilărie, nu învățase să citească și să scrie.
Treptat, în jurul Sfântului Or s-a format o mare mânăstire, în care Sfântul stareț era îndrumător duhovnicesc. Călugărul nu a intrat niciodată în trapeză la mâncare și nu mânca deloc, toată ziua, după ce se împărtășea. Îi învăța adesea pe frați, istorisindu-le despre ispitele care pot asalta un călugăr care viețuiește în singurătate. Le vorbea, de fiecare dată lăsând să se înțeleagă că ar fi fost vorba despre viețuitorii pustiei pe care îi cunoscuse personal, nu despre el însuși. Sfântul își ascundea, astfel, propriile nevoințe ascetice.
Rufinus, care l-a vizitat, îl descrie pe Sfântul Or în felul următor:
"Semăna cu un înger al lui Dumnezeu; un bătrân de nouăzeci de ani, cu barbă lungă, albă ca zăpada; din afară era foarte plăcut. Privirea lui strălucea cu ceva supraomenesc".
De multe ori, el a văzut îngerii lui Dumnezeu. S-a străduit în special să nu spună niciodată un neadevăr. El a avut mari ispite din partea demonilor, dar i-a învins pe toți, cu tărie și curaj. Primea Sfânta Împărtășanie zilnic.
Odată, pe când Sfântul viețuia doar cu un singur ucenic, acela i-a atras atenția, starețului, despre apropierea Sfintelor Paști. Sfântul Or s-a ridicat imediat la rugăciune și, înălțând mâinile, a rămas astfel trei zile, sub cerul liber, într-o rugăciune neîncetată. Apoi, i-a explicat ucenicului său, că pentru un călugăr fiecare zi de sărbătoare, mai ales Paștele, se cinstește prin îndepărtarea de tot ceea ce este lumesc și prin înălțarea minții la unirea cu Dumnezeu.
Toate gândurile și faptele ucenicilor săi îi erau descoperite Sfântului Or, neîndrăznind nimeni să-l mintă. Până la bătrânețe, Sfântul Or a întemeiat mai multe mânăstiri, în care viețuiau în total până la 1 000 de călugări. S-a mutat la Domnul, la vârsta de 90 de ani, în jurul anului 390. El a avut legături cu unii dintre cei dintâi călugări ai Nitriei, cu Sfinții Teodor și Sisoe. Sfântul Preacuvios Părinte Or, din Tebaida Egiptului (Nitria), este serbat în mod special pe 7 august.
De la Sfântul Părinte Paladie, Episcop de Helenopolis, aflăm:
"Acum, în Muntele Nitria se afla un anumit bărbat al cărui nume era Or, despre care bărbații, în special întreaga obște, mărturisesc multe dintre slăvitele sale fapte, și, de asemenea, acea minunată și mare femeie Melania, roaba lui Hristos, care a mers pe acel munte, înainte de a merge eu.
În ceea ce mă privește, nu m-am cunoscut niciodată cu acest om. Iar în istoria sa se spune acest lucru: "el nu a rostit niciodată vreo minciună în viața sa și nu s-a jurat vreodată; nu a rostit niciodată vreun blestem și, dincolo de cazul în care era absolut necesar, nu vorbea deloc”.
Sfântul Ieronim ne-a lăsaturmătoarele rânduri:
"Și am văzut, de asemenea, un alt om minunat al cărui nume era Ava Or. Acum, el era Ava (Părinte) pentru o mie de călugări, și avea o înfățișare îngerească, fiind de aproape nouăzeci de ani; barba îi atârna peste piept, albă și frumoasă, iar chipul îi era atât de minunat, încât cei care îl vedeau se simțeau mustrați doar la simpla vedere a acestuia. Și acest om binecuvântat ducea de foarte mult timp o viață dintre cele mai aspre, într-un loc îndepărtat din deșert, ulterior luând în grijă anumite mănăstiri în deșertul care era lângă Șaina, strângând obște și plantând atât de mulți copaci sălbatici în acel loc, încât formaseră o pădure deasă, în pustie. Căci Părinții care viețuiau cu el acolo au spus că înainte ca acest om să vină din deșert nu se afla nici măcar un arbust în acel loc; acum a plantat acești copaci, pentru a nu mai duce lipsă și pentru a-i împiedica pe frații care se strânseseră alături de el să fie tulburați de căutarea lemnului.
Iar în rugăciunea sa către Dumnezeu, el își asuma durerile și toate nevoile fraților, încercând să le satisfacă, pentru ca aceia să se îngrijească numai de mântuirea lor și nimic din ceea ce le era de folos să nu le lipsească [pentru ca ei să nu aibă vreo scuză pentru nebăgarea de seamă]. Mai înainte, binecuvântatul om viețuise în deșertul Dalga, obișnuise să mănânce rădăcini și ierburi și să bea apă atunci când se putea, petrecându-și tot timpul în rugăciune și laudă; dar când a ajuns la bătrânețe, un înger i s-a arătat în vis, în deșert, și i-a spus: "Vei deveni om mare și vei răspunde de popor numeros, iar cei care vor fi mântuiți prin tine vor fi zece miriade [ca număr], și vei conduce în lumea nouă și vei fi mai presus de toți ceilalți din lume pe care îi vei aduce la viață". Îngerul i-a mai spus: "nu te teme, căci nu vei duce niciodată lipsă de hrană oriunde vei striga către Dumnezeul tău, până în ziua plecării tale din lumea aceasta”.
Și auzind aceste lucruri, fericitul Avă Or a mers pe calea sa, cu sârguință, și a ajuns în deșertul care este aproape de Șaina și, mai întâi de toate, a viețuit acolo singur într-un mic lăcaș pe care l-a făcut, și s-a hrănit cu ierburi de grădină înmuiate în oțet iar, de multe ori, mânca doar o dată pe săptămână. Și pentru că la început nu cunoștea literele, când s-a ridicat pentru a ieși din deșert în Șaina, cunoașterea Cărților Sfinte i-a fost dată prin harul divin, atât de deplin încât putea să repete toată Scriptura pe de rost; iar când a venit [la Șaina] și i-a fost dată o carte de către frați pentru a o citi, a citit-o imediat, ca și cum ar fi fost un om familiarizat dintotdeauna cu cărțile. Și i s-a adăugat și darul alungării demonilor, mulți dintre ei venind la el constrânși [de acest dar], împotriva voinței lor, și răcnind în pustie pentru faptele sale. Și a făcut atât de multe alte vindecări, atât de des, încât din toate părțile se strânseseră la el frați care viețuiau în mănăstiri, în număr de o mie.
Și când omul lui Dumnezeu ne-a văzut, s-a bucurat de noi și ne-a salutat, și imediat a rostit o rugăciune; și ne-a spălat picioarele, cu propriile mâini, și a început să ne învețe, pentru că era extrem de bine obișnuit cu Scripturile, întocmai unui om care primise dar de la Dumnezeu, și ne-a spus multe capitole din Scripturi, arătându-ne adevărata și dreapta credință; mai mult, ne-a îndemnat la rugăciune și la împărtășirea cu Sfintele Taine. Căci era obiceiul tuturor călugărilor mari să nu dea hrană trupurilor lor, până când nu dădeau hrană duhovnicească sufletelor lor, adică se împărtășeau cu Trupul și Sângele lui Hristos. Și după ce ne-am împărtășit, i-am mulțumit lui Dumnezeu și el ne-a îndemnat să venim la masă și ne-a amintit viețile ascetice ale oamenilor virtuoși și a zis: "cunosc un oarecare om în acest deșert, care timp de trei ani nu a mâncat nimic din acest pământ, ci un înger venea la el o dată la trei zile și îi aducea mâncare cerească și i-o punea în gură, iar aceasta îi era suficient, în loc de carne și băutură. Și știu că au venit la acest om, într-o arătare înșelătoare, diavoli în chip de cai și care de foc și numeroși călăreți, ca și cum ar fi venit de la un rege, și i-au spus: “Ai ajuns desăvârșit în toate, omule, dar acum, pleacă-te și închină-te mie, și te voi lua ca pe Ilie. Apoi, călugărul a spus în mintea lui: mă închin Împăratului și Mântuitorului în fiecare zi, iar dacă această creatură ar fi un rege, nu mi-ar cere să mă închin lui acum. Și când a spus ceea ce era în mintea lui, « am un Rege, și mă închin Lui întotdeauna, și tu nu ești rege », pe loc diavolul s-a îndepărtat și nu a mai fost de găsit”. Atunci, Ava Or ne-a spus aceste lucruri, pentru că dorea să-și ascundă propriile rânduieli și modul de viețuire, zicându-ne istorii despre alți călugări, dar Părinții care fuseseră întotdeauna cu el ne-au spus că Ava Or însuși văzuse acele lucruri.
Acum, acest om a fost mai slăvit în viața lui decât foarte mulți dintre Părinți. Și, din cauza mulțimii călugărilor care veneau la el, obișnuia să-i cheme pe frații care erau cu el, să vină să ridice chilii pentru nou-veniți, în fiecare zi; unii dintre frați nivelau pământul, alții duceau cărămizile, iar alții tăiau lemnul, iar când clădirea era terminată, el le satisfăcea astfel nevoile celor care veneau.
Cu o ocazie, un frate mincinos care își ascunsese hainele a venit la el, dar binecuvântatul om l-a mustrat înaintea celorlalți și i-a scos hainele la lumină, astfel încât, drept urmare, niciun om nu mai putea îndrăzni, pe viitor, să spună vreo minciună în prezența sa.
Acum, frumusețea vieții și a faptelor sale l-au făcut atât de slăvit, încât a reușit să adune la el foarte mulți călugări, și arăta obștea călugărilor, cu el în biserică, asemenea unei adunări de oameni drepți care străluceau în veșmintele lor și Îl slăveau pe Dumnezeu, cu laude, neîncetat".
Ziceri despre Sfântul Or:
1. Se spunea despre Ava Or și Ava Teodor că, odată, pe când construiau o chilie din pământ, și-au spus unul altuia: “dacă Dumnezeu ar veni la noi acum, ce-ar trebui să facem”? Apoi, plângând, au lăsat totul așa cum era și fiecare dintre ei s-a întors la chilia sa.
2. Se zicea despre Ava Or că nu a mințit, nici nu a jurat, nici nu a jignit pe cineva și nici nu a vorbit fără rost.
3. Ava Or i-a spus ucenicului său, Pavel: “ai grijă să nu lași vreodată vreun cuvânt fără rost să intre în această chilie”.
4. Pavel, ucenicul Avei Or, a mers să cumpere niște stuf, într-o zi. El a constatat că alții fuseseră înaintea lui și plătiseră arvună. Dar Ava Or niciodată nu a plătit arvună pentru ceva, ci plătea prețul integral atunci când sosea momentul. Așa că ucenicul său a plecat în căutarea ramurilor de finic, în altă parte. Atunci, un fermier i-a zis: 'cineva mi-a plătit arvună, dar nu a venit. Deci, de ce nu iei aceste ramuri de finic? Le-a luat și s-a întors la bătrân și i-a spus toate acestea. Bătrânul a bătut din palme și a spus: 'Or nu va mai ieși la lucru, în acest an'. El nu a permis ca ramurile de finic să intre în chilia sa, ci a așteptat ca ele să fie duse acolo unde le era locul.
5. Ava Or a spus: 'Dacă vezi că gândesc ceva de rău despre cineva, să știi că și el gândește la fel despre mine'.
6. În vecinătatea Avei Or, era un sătean pe nume Longhin, care dădea des de pomană. El i-a cerut unuia dintre Părinții care veniseră să-l vadă, să-l ducă la Ava Or. Călugărul a mers la stareț și l-a lăudat pe sătean, spunând că este bun și că împarte multă milostenie. Bătrânul a cugetat și apoi a zis: 'Da, e bun'. Atunci, călugărul a început să-L implore, zicând: 'Ava, lasă-l să vină să te vadă'. Dar bătrânul a răspuns: "Cu adevărat, nu-i trebuie să traverseze această vale pentru a mă vedea'.
7. Ava Sisoe i-a cerut, Avei Or: 'Spune-mi un cuvânt', iar el i-a spus: 'Ai încredere în mine?'. El i-a răspuns că da. Apoi i-a zis: 'Mergi, și ceea ce m-ai văzut făcând, să faci și tu. Ava Sisoe i-a zis: 'Părinte, ce te-am văzut făcând?'. Bătrânul a spus, După cum mi se pare, m-am pus pe mine mai prejos decât toți oamenii'.
8. S-a spus despre Ava Or și Ava Teodor, că au pus temelii bune și că mulțumeau totdeauna lui Dumnezeu.
9. Ava Or a spus: 'Coroana călugărului este smerenia (umilința)'.
10. El a mai spus: 'Cel care este cinstit și lăudat mai mult decât merită, va suferi multă condamnare, dar cel care nu este apreciat printre oameni va primi slavă în Cer'.
11. El a dat acest sfat: 'ori de câte ori îți vine să te supui gândurilor de mărire și mândrie, cercetează-ți cu atenție conștiința: ai păzit toate poruncile? Ți-ai iubit dușmanii și ai fost bun cu ei în nenorocirile lor? Te-ai considerat un slujitor prost și cel mai rău dintre toți păcătoșii? Dacă descoperi că ai făcut toate acestea, nu te gândi de bine la adresa ta ca și cum le-ai fi făcut toate bune, ci dă-ți seama că până și gândul la astfel de lucruri este total distrugător'.
12. Aceasta ne-a învățat el: "în orice ispită, nu te plânge de nimeni altcineva, ci spune despre tine: 'acestea mi se întâmplă din cauza păcatelor mele'".
13. El obișnuia să spună: "Nu grăi în inima ta împotriva fratelui tău așa: 'sunt om cu o viață mai cuviincioasă și mai postitor decât el', ci supune-te harului lui Hristos, în duhul sărăciei și al adevăratei milostenii, altfel vei fi biruit de duhul laudei și vei pierde tot ce ai câștigat. Căci stă scris în Scripturi: "cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă" (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 10:12). Fie ca mântuirea voastră să se întemeieze în Domnul'.
14. El a spus aceasta: 'dacă e să fugi, fugi de om; sau lumea și oamenii ei te vor face să săvârșești multe lucruri nebunești'.
15. El a mai spus: "dacă ai vorbit de rău pe fratele tău și ești frământat de remușcări, mergi și îngenunchează înaintea lui și spune: 'Am vorbit rău despre tine; aceasta să fie chezășia mea că nu voi mai răspândi astfel de defăimări'."Pentru că cleveteala este moartea sufletului".
Din spusele Avei Pistos
Ava Pistos a istorisit cele ce urmează: Am fost șapte pustnici care au mers să-l vadă pe Ava Sisoe care locuia la Clisma, rugându-l să ne zică un cuvânt. El ne-a spus: "Iartă-mă, că sunt un om foarte simplu. Dar am fost la Ava Or și la Ava Atre. Ava Or a fost bolnav timp de optsprezece ani. Am făcut o închinăciune înaintea lui și l-am rugat să-mi zică un cuvânt. Ava Or mi-a zis: 'Ce să-ți spun? Mergi, și fă ceea ce vezi că este corect; Dumnezeu vine la cel care se acuză pe sine și care este dur cu sine în toate. Ava Or și Ava Atre nu veneau din aceeași parte a țării, dar până când și-au părăsit trupurile, a existat o mare pace între ei. Ascultarea Avei Atre era mare și mare a fost smerenia Avei Or.
Am petrecut câteva zile cu ei, fără să-i părăsesc o clipă, și am văzut o mare minune pe care a făcut-o Ava Atre. Cineva le-a adus un pește mic și Ava Atre voia să-l gătească pentru bătrân. El ținea cuțitul, tăind peștele, și Ava Or l-a chemat. A lăsat cuțitul în mijlocul peștelui și nu a mai tăiat restul. Am admirat marea lui ascultare, pentru că el nu a zis: 'stai, să tai peștele'. I-am zis, Avei Atre: cum ai aflat o asemenea ascultare? Mi-a zis: nu e a mea, ci a bătrânului. M-a luat cu el, zicând: Vino și vezi ascultarea lui. A luat peștele, a gătit intenționat o parte din el prost și a oferit-o bătrânului, care l-a mâncat fără să spună nimic. Apoi, i-a zis: 'e bun, bătrâne'? El a răspuns: este foarte bun. După aceea, i-a adus un pic care era bine gătit și i-a zis: 'bătrâne, l-am stricat', iar el a răspuns: 'da, l-ai stricat puțin'. Atunci, Ava Atre mi-a spus: vezi, cum ascultarea aparține bătrânului? Am plecat de acolo și ceea ce v-am spus am încercat să exersez cât de mult am putut'.
Din spusele Avei Sisoe
Un frate l-a întrebat pe Ava Sisoe: 'de ce ai plecat din Schit, unde viețuiai cu Ava Or, și ai venit să locuiești aici? Bătrânul a spus: când Schitul s-a aglomerat, am auzit că Antonie murise și m-am ridicat și am venit aici, la munte. Găsind locul liniștit, m-am așezat aici, pentru o vreme. Fratele i-a zis: de cât timp ești aici? Bătrânul i-a zis: de șaptezeci și doi de ani'.
IMN DE LAUDĂ: SFÂNTUL OR, PUSTNICUL DIN TEBAIDA
Text within this block will maintain its original spacing when publishedDupă Sfântul Nicolae Velimirovici
Cinste călugărului; călugărului slavă!
Mai mare-ntre monahi, Or, înțelepte Avă,
Cu nevoință multă și multă tânguire,
Ajuns-ai, precum sfinții, la desăvârșire.
Învață-ne o lecție, odată l-au rugat!
"Nu spune vreo minciună, doar adevăr curat.
Știu om, care pe sine, nicicând nu s-a jurat,
Nici n-a mințit, nici rău să facă n-a cătat."
Apoi bătrânul Or, tăcând, s-a închinat.
Iară Sisoe, Sfântul, cerut-a, tot lui Or:
"Spune-mi Părinte, tată, cuvânt învățător."
"Trăiește", Or i-a spus: "după cum vezi la mine!".
"Dar spune-mi Or, Părinte, cum te văd eu pe tine,
Căci orice om, din lume, o taină ascunde-n sine?"
Și iar, i-a spus lui, Or: "Iată, vorbesc cu tine:
Din cele ce-s create de Dumnezeu, vezi bine,
Eu cel mai rău din ele, mă văd acum pe mine."
Iar Pavel, ucenicul, ne învăța astfel:
"Ia seama, de pâcate, de-ar fi de orice fel,
Tu poți fugi de ele, dar uite, orice-ar fi
La cele vorbe rele, tu nu te amăgi,
Păcate noi, din ele, mereu vor răsări!
Discuțiile rele sunt, pentru suflet, moarte!
Orice sămânță bună sufocă și deșarte
vă lasă inimile... Iată, mai spun înc-un cuvânt
Gândul cel de mândrie alungă-l ca un vânt,
Așa și cu dorința de ce e material,
Ca, la desăvârșire s-ajungi tu în final!"
Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în iulie 2023. Versurile Imnului reprezintă, de asemenea, o adaptare cu rimă, Lăcașuri Ortodoxe.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
