Sfântul Pitirim, Episcop de Perm

Sfântul Pitirim, Episcop de Marele Perm, a urmat pe Tronul din Perm Sfântului Gherasim (24 ianuarie). Înainte de a deveni Episcop, Arhimandritul Pitirim a fost starețul Mânăstirii Ciudov. Mai târziu a devenit cunoscut drept autor al Canonului Sfântului Alexei, Mitropolitul Moscovei (12 februarie), scriindu-i și Viața.

Ca Episcop, Sfântul Pitirim s-a ocupat mai întâi de stabilirea relațiilor de prietenie între populațiile existente în eparhie. Încă din primele zile ale șederii sale în vastul ținut al Permului, locuit de permieni, zirieni, udmurți și alte popoare care vorbeau limbi fino-ugrice, a început să restabilească ordinea. El a distribuit scrisori și mesaje de avertizare, încercând să-i apere pe zirieni de jafuri. Cu toate acestea, liderul vogulilor, Asica, profitând de neînțelegerile la domnie și de plecarea Episcopului din zonă, jefuia așezările creștine și ucidea oameni fără apărare.

Proprietarii de terenuri din Novgorod aveau proprietăți lângă Râurile Vig și Dvina, deseori fiind uciși în timpul jafurilor. În anul 1445, aceștia s-au ridicat împotriva vogulilor, Asica fiind luat prizonier. Păgânul viclean a jurat prietenie cu Perm-ul și, de asemenea, a jurat să nu-i mai hărțuiască pe creștini. Eliberat însă, Asica a așteptat un moment prielnic pentru a ataca Ust-Vim-ul, cu scopul de a-l ucide pe Sfântul Pitirim, căruia îi atribuia înfrângerea sa de către novgorodeni.

În acea vreme, Sfântul Pitirim a fost de două ori plecat la Moscova. În 1447, a călătorit pentru a adresa o enciclică Prințului Dimitrie Șemiaca, după ce încălcase un tratat (se presupune că autorul scrisorii a fost chiar Sfântul Pitirim) - a avut loc un proces al prințului galician rebel. Întors acasă în orașul Ust-Vim, Sfântul Pitirim a fost șocat de devastarea cauzată în satele zirienilor de către mansii conduși de Asica, aproape de Râul Peciora. Pitirim i-a ajutat pe zirieni cât a putut de mult, împărțindu-le toate fondurile aduse din Moscova, care erau destinate construirii de biserici și mânăstiri.

Din nou, în anul 1448, Sfântul Pitirim a fost la Moscova, pentru canonizarea Sfântului Iona, Mitropolitul Moscovei (31 martie). Profitând de absența Sfântului Pitirim, Asica a atacat din nou o așezare ziriană, lângă Peciora, jefuind și ucigând locuitorii.

Între timp, însă, nu doar zirienii, ci până și vogulii care duceau o viață nomadă lângă Peciora deveniseră convinși de adevărul predicilor Sfântului Pitirim și începuseră să primească botezul.

Uciderea Sfântului PitirimSupărat de acest lucru, Asica a comis o nouă crimă. La 19 august 1456, l-a ucis chiar pe Sfântul Pitirim, când acesta din urmă era afară binecuvântând apele, pe bucata de pământ de la confluența Râurilor Vaga și Vișegda. Împreună cu Sfântul au fost atacați și ceilalți credincioși care îl însoțeau cu steaguri în pelerinaj, însă Sfântul a fost primul vizat. Trupul Sfântului a rămas timp de 40 de zile la locul uciderii sale (până la primirea veștii triste). În ciuda vremii calde, trupul nu a fost supus stricăciunii. Sfântul Mucenic a fost înmormântat în Catedrala Ust-Vim închinată Bunei Vestiri, alături de predecesorul său, Sfântul Gherasim.

din căsuța poștală… ILUSTRATE noi

La data de 28 februarie 2024, câțiva tineri din Parohia Sintea Mică, a Eparhiei Aradului, au călătorit până în locul unde a fost prins Nicola Ursu, unul dintre liderii Răscoalei de la 1784, de meserie constructor de biserici de lemn - zis Horea datorită faptului că știa să cânte la fluier.

Acesta - au considerat tinerii - părea cel mai bun mod în care puteau câștiga cu adevărat “vacanța de schi” din acest an. Comemorând, astfel, cei 239 de ani de la procesul și executarea prin tragere pe roată a acestui mare om și a lui Ioan Oargă - zis Cloșca, prietenul cel mai apropiat a lui Horea, unul din liderii răscoalei - temerarii excursioniști au încercat să aprofundeze “rolul pe care l-au avut moții în păstrarea identității naționale românești și a credinței noastre ortodoxe, mai ales în părțile Țării Zărandului și în Țara Moților”.

În anul 1458, Vasile al II-lea trimitea o armată puternică de moscoviți, pentru a face pace între mansi și cei din Viatca, impunând tribut greu mansilor și anexând Viatca la Marele Ducat al Moscovei.

Pomenirea mutării la Domnul a Sfântului Ptirim apărea deja într-un Tipic, în anul 1522. În plus, în anul 1607, a fost hotărâtă cinstirea canonică la nivelul întregii Biserici a celor trei mari Ierarhi din Perm: Gherasim, Pitirim și Iona (29 ianuarie) - când, din ordinul Țarului Vasile Ioanovici Șuischi și al Patriarhului Ermoghen, Episcopul Ioasaf de Vologda și Marele Perm a pictat o Icoană a Sfinților din Perm, în care cei trei Sfinți apar înfățișați în întregime, pentru a fi așezată deasupra mormântului lor.

Sfinții Gherasim, Pitirim și IonaAstăzi, sfintele moaște ale Sfântului Pitrim se odihnesc în Paraclisul celor trei Sfinți făcători de minuni: Gherasim, Pitirim și Iona, din Ustvim, sfințită în ziua de 7 mai 1996 de Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al Întregii Rusii.

Sfântul Pitirim scriind Viața Sfântului AlexeiSfântul Ptirim a rămas în istorie ca fiind primul compilator al biografiei Mitropolitului Alexei și al Canonului la aflarea sfintelor moaște ale acestuia. Viața Mitropolitului Alexei a fost publicată în "Buletin Duhovnicesc", în anul 1862, și apare în "Cronica Nifon" (II, 55-65), iar Canonul în "Cronica Perm" (Prima perioadă, vol. I).

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în martie 2024.