Sfântul Pimen Îndelung-Răbdătorul (Cuviosul din Peşterile Apropiate ale Kievului)

Sfântul Pimen Îndelung-Răbdătorul a câştigat Împărăţia Cerurilor, prin îndurarea unor boli grele. Acest ascet rus a fost bolnav din naştere, însă această neputință l-a păzit de neputințele sufleteşti.

Multă vreme, i-a rugat pe părinţii săi să-l trimită la Mânăstirea Peşterilor din Kiev. Ducându-l ei, pe fiul lor, în vestita mânăstire, s-au rugat pentru el să devină sănătos. Însă suferindul însuşi, conştient de valoarea suferinţei, I-a cerut Domnului să-i continue boala, dar să fie tuns în monahism.

Într-o noapte, îngeri luminaţi au apărut în chip de călugări şi l-au tuns. Ei i-au spus că va primi darul sănătății doar în ziua în care se va muta la Cer. În aceeași noapte, câţiva dintre fraţi au auzit cântări şi, venind la Sfântul Pimen, l-au aflat înveșmântat în straie monahale. În mână ţinea o lumânare aprinsă.

Părul său tuns poate fi văzut, astăzi, în cripta Sfântului Teodosie. Sfântul Pimen a petrecut mulţi ani în suferințe, astfel încât nici cei care îl îngrijeau nu mai puteau răbda. Îl lăsau adesea fără mâncare şi fără apă, timp de două sau trei zile, dar el îndura totul cu bucurie.

Milostiv faţă de fraţi, Sfântul Pimen l-a vindecat pe unul infirm dintre ei, care i-a promis că îl va sluji până la moarte dacă se va însănătoşi. Însă, după un timp, fratele a devenit delăsător în slujirea lui, iar vechea lui neputință i-a revenit. Sfântul Pimen l-a vindecat din nou, amintindu-i că atât cei bolnavi, cât şi cei care îi îngrijesc pe bolnavi, primesc deopotrivă răsplată.

Sfântul Pimen a petrecut douăzeci de ani în grele suferinţe. Într-o zi, aşa cum au prezis îngerii, s-a făcut, însă, sănătos. În biserică, cuviosul şi-a luat rămas bun de la toţi fraţii şi s-a împărtăşit. Apoi, aşezându-se înaintea mormântului Cuviosului Antonie, Sfântul Pimen a arătat locul în care să fie înmormântat, purtându-şi singur patul. Arătând înspre cei care mai erau îngropaţi acolo, el a prezis că fraţii vor afla pe unul dintre acei călugări, care fusese îngropat în schimă, fără a o mai avea pe el, întrucât acela dusese o viaţă nedemnă de acest veșmânt. Iar pe de altă parte, un alt călugăr care fusese îngropat fără schimă, urma sa fie găsit îmbrăcat în ea, întrucât şi-o dorise foarte mult în timpul vieţii sale şi fusese vrednic de aceasta.

Pe Sfântul Pimen, fraţii l-au îngropat cu mare cinste, slăvind pe Dumnezeu. După mutarea sa la Domnul, ei s-au convins de adevărul celor spuse de el.

În ziua mutării sale la Domnul, trei stâlpi de foc au apărut deasupra trapezei, mutându-se mai apoi deasupra bisericii. Evenimentul pare a fi cel descris în Cronici, ca având loc pe 11 februarie 1110, după cum citim la ziua de cinstire aparte a Sfântului Teoctist al Cernigov-ului (5 august), așa încât ziua de trecere la cele veşnice a Sfântului Pimen, conform cercetătorilor, se consideră a fi chiar 11 februarie 1110.

Sfintele moaşte ale Sfântului Pimen se odihnesc, astăzi, în Peştera Sfântului Antonie. Sfântul Pimen este cinstit în mod deosebit pe 7 august. O a doua cinstire a Sfântului are loc pe 28 septembrie, la Sfântul Sobor al Călugărilor din Peşterile Apropiate ale Kievului.

Spre slava lui Dumnezeu, Viața Sântului Sfântul Pimen Îndelung-Răbdătorul a fost tradusă pentru prima dată în limba română de Redacția Lăcașuri Ortodoxe în anul 2021, textul fiind completat și adaptat în iulie 2023.