Sfântul Nou Mucenic Christos din Preveza (După Înaltpreasfințitul Mitropolit Meletie de Nikopolis și Preveza)

Mucenicii sunt slava lui Hristos, temelia Bisericii, desăvârșirea Evangheliei, care prin vărsarea sângelui lor au născut obștea credincioșilor.

Acesta este motivul pentru care fiecare țară și oraș se bucură și se laudă cu "bogăția" mucenicilor săi, cu urmașii lor. Și îi cinstesc: cu icoane, cu sărbători, prin sfințirea unor lăcașuri în cinstea lor, conform învățăturii Bisericii noastre.

În ceea ce o privește, Preveza1 s-a simțit sărăcită, până în anul 1971. Apoi, într-o manieră întâmplătoare, stimatul și marele imnograf al Bisericii lui Hristos, călugărul Gherasim Mikragiannanitis, avea să-i aducă Mitropolitului de atunci, regretatul Stelian de Nikopolis, vestea mult așteptată: într-un Codex din Mânăstirea Marii Lavre a Sfântului Munte a fost descoperită o istorisire despre un Nou Mucenic, necunoscut anterior, numit Christos din Preveza. Înțeleptul călugăr l-a întrebat, mai apoi, pe Ierarh dacă acest Christos fusese cândva cinstit, cum se cuvenea, în patria sa.

Fără a mai pierde timp, acest Ierarh iubitor de martiri a întreprins toate cele necesare, ajungând astfel la un document datat cu 25 martie 1972, primind ajutorul regretatului stareț Calistart din Marea Lavră, care i-a trimis o copie exactă a martiriului Sfântului Christos, așa cum fusese el consemnat și păstrat în Codexul cunoscut sub numele de "Grammatika".

Acest document înregistrează următoarele informații de primă mână:

"În timp ce mă aflam pe renumita Insulă Kos2, în anul 1668, pe 5 August, s-a proslăvit slujitorul lui Hristos pe nume Christos, care era din Preveza, fiind marinar pe o fregată venită din Creta. A coborât de pe navă și m-a căutat. Din mărturisirea [spovedania] lui mi-am dat seama că era plin de curăție, de smerenie și evlavie.

După câteva zile, înainte de înserat, s-a întors la corabie, unde a fost întâmpinat de niște ieniceri, care au început să-l insulte pentru credința sa și pentru sfântul său botez. Acest om binecuvântat, aprins de râvnă dumnezeiască și aprins de dragoste pentru Hristos, pentru că Îl purta în el pe Hristos, a făcut semnul crucii dătătoare de viață și le-a răspuns:

'Religia voastră, necinstită și necurată, este demnă de tot felul de insulte, iar falsul vostru profet legat iadului, infamul Mahomed, este un precursor al antihristului, al fiarei, al urâciunii pustiirii care stă în locul cel sfânt" [conf. Sfânta Evanghelie după Matei 24, 15].

Ienicerii răi, înfuriați, s-au repezit să-l aresteze și, în timp ce alerga repede spre corabie, o mulțime mare, ca niște lei flămânzi și însetați de sânge, s-a năpustit asupra lui. Fără rușine l-au târât și l-au bătut, luându-l și dându-l Pașei, și anume conducătorului local, acuzându-l, în timp ce îl băteau și îl loveau, și zicându-i:

'Leapădă-te de Hristos și de botezul tău, ca să nu fii aruncat în foc și pedepsit. Libertatea te așteaptă'.

El, însă, cu voce curajoasă și puternică, a rostit Crezul, scuipându-i în față!

Când au văzut că inima lui rămânea nemișcată și statornică, l-au străpuns cu cuțitele, au aprins un foc în afara cetății și l-au aruncat în el. Dar, ca și în cazul Împăratului Hristos, în acel moment toți au văzut un fel de lumină asemănătoare soarelui, trimițând razele ei și strălucind. De preasfântul trup al Mucenicului - care a rămas neîngropat mai mult de treizeci de zile - nici câinii și nici alte animale sălbatice nu s-au atins măcar. Iar toată lumea - atât cei răi, cât și credincioși - timp de trei nopți a văzut o lumină cerească stând deasupra moaștelor sale sfinte și martirice.

Cele de mai sus sunt confirmate de mine, pentru că am auzit același lucru de la mai mulți dintre cei care au luat o mică parte din moaștele sale. Rămăsițele s-au împărțit între cei evlavioși, și fiecare și-a luat părticica sa, cu cinste. Acestea, după ce au strălucit nu puțin timp, au alungat demonii, printre altele... prin mijlocirea lui, o Dumnezeule!".

Martiriul înregistrat al Sfântului Christos dezvăluie următoarele:

• A fost scris de un ieromonah necunoscut al Mănăstirii Marii Lavre, care s-a întâmplat să fie în Kos în 1668.

• Sfântul Christos a ajuns în Kos prin Creta, adică după o lungă călătorie. Este demn de remarcat faptul că s-a grăbit să meargă la spovedanie. Sosirea sa în Kos și întâlnirea lui cu Ieromonahul din Marea Lavră par să fi avut loc înainte de Postul Adormirii Maicii Domnului, început la 1 august. Autorul notează: "după câteva zile" - ceea ce indică faptul că nu trecuseră una sau două zile, ci destul de multe. Câte erau? Acest lucru rămâne necunoscut.

• La spovedanie, acest duhovnic atonit avea să-l afle - conform standardelor monahismului athonit! - "curat, smerit și evlavios", un creștin model. Sfântul Christos înțelegea bine valoarea unui bun Părinte duhovnicesc și, din acest motiv, a discutat zilnic cu ieromonahul atonit, în timpul șederii sale în Kos. Stătea întreaga zi cu el, iar seara mergea la corabia lui, să doarmă.

• El a întâlnit ieniceri, care la acel moment erau tineri copii dintre fiii grecilor, forțați să se convertească la Islam la o vârstă fragedă. Ei erau fanatici în respectarea Islamului, comparativ cu turcii. Și, fără ca Sfântul să-i deranjeze, au început să-i insulte credința și sfântul său botez. Acești apostați erau teologi, plini de zel demonic! Dar zelul lor demonic a fost contrat de râvna dumnezeiască a Sfântului.

• Când Sfântul Christos a stat înaintea Pașei și a refuzat să se lepede de Hristos, el a răspuns amenințărilor Pașei rostind întregul Crez, curajos și tare, și scuipând în fețele musulmanilor! Rar găsești o mărturisire atât de curajoasă, cu atât de mare dispreț față de învățăturile lor înșelătoare.

• După ce l-au înjunghiat de mai multe ori, au aprins un foc în afara orașului și l-au ars până la moarte. Dar el nu a ars. Mai degrabă, s-au întâmplat minuni uimitoare:

• pe măsură ce focul ardea, toți cei adunați acolo au putut vedea o lumină asemănătoare soarelui, trimițând razele ei și strălucind, venind dinspre trupul său;

• trupul Mucenicului a rămas neîngropat timp de treizeci de zile, o lună întreagă, nici mirosind și nici atins de câini sau de fiare;

• timp de trei zile, atât creștinii, cât și turcii, credincioșii și necredincioșii, au văzut o lumină dumnezeiască peste trupul său, coborâtă din Cer;

• creștinii i-au împărțit trupul în părticele și au primit cu evlavie harul său, o parte din sfintele moaște fiind dată ieromonahului din Marea Lavră, care a scris pătimirile acestuia;

• au urmat multe minuni, anume Sfântul Christos alungând demonii, din cei posedați, "printre altele".

• Rămâne o întrebare: să fi supraviețuit vreo părticică, oricât de mică, a Sfântului Nou Mucenic Christos? Ce comoară ar însemna aceasta, pentru Biserica din locul său de naștere, Preveza!

• Încheierea se cade, însă, să fie aceasta: "Prin mijlocirile sale, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi!".

Ni se spun puține despre Martiriul Sfântului Christos: o trimitere dintr-un Codex, scrisă de dragul evlaviei sau ca notiță, de către un Părinte duhovnicesc al Marii Lavre… Dar, cât de multă cunoaștere, profunzime, putere și sfințenie a avut Sfântul Martir! Pentru acestea toate, cu dreptate s-a proslăvit, prin facerea atâtor minuni...

Spre slava lui Dumnezeu – textul reprezintă rezultatul unei cercetări, traduceri şi adaptări Lăcaşuri Ortodoxe, efectuate în luna iunie 2023, după Înaltpreasfințitul Meletie, Mitropolitul de Nikopolis și Preveza

1Regiunea Preveza este situată în partea de sud a regiunii Epir, în nord-vestul Greciei

2Kos este o insulă grecească, parte a lanțului insular Dodecanez din sud-estul Mării Egee