Sfântul Mucenic Suchias şi ostaşii săi, din Georgia

Sfântul Mucenic Suchias şi ostaşii săi, din GeorgiaSfântul Mucenic Suchias şi cei 16 tovarăşi ai săi georgieni au fost demnitari iluştri care au slujit la Curtea conducătorului hagbanit (albanez - cu referire la „Albania Caucaziană”, pe teritoriul actual al Azerbaidjan-ului).

Escortând-o pe fiica Satenika a conducătorului albanez, care era şi soţia Împăratului armean Artaxar (88-123), Sfântul Suchias şi cei şaisprezece tovarăşi ai săi au ajuns în Artaşat, capitala antică a Armeniei (oraşul a fost, mai târziu, distrus de romani, în anul 163).

La acea vreme, acolo predica un creştin grec pe nume Chrysos, care fusese luminat şi hirotonit de Sfântul Apostol Tadeu (21 august). Demnitarii georgieni au ajuns, astfel, să creadă în Mântuitorul Hristos şi au decis să-şi dedice viaţa slujirii lui Dumnezeu. Toţi cei şaptesprezece nou-convertiţi l-au urmat pe Chrysos, în Mesopotamia. Când Episcopul Chrysos i-a botezat în apele Eufratului, aceştia s-au învrednicit să-L vadă pe Însuşi Domnul Slavei, Iisus Hristos.

Pe locul botezului lor, Sfinţii Mucenici au ridicat o Sfântă Cruce şi au numit-o „Crucea Bunei Vestiri”. Episcopul Chrysos le-a dat, tuturor Sfinţilor, nume noi: cel mai în vârstă a fost numit Suchias (înlocuind vechiul nume Bagadras), iar tovarăşii săi au fost numiţi: Andrei, Anastasie, Talaleu, Teodorit, Iverion, Iordan, Condrat, Luchian, Mimnin, Neranghie, Polieuct, Iacov, Foca, Domentian, Victor şi Zosima.

După moartea mucenicească a Episcopului Chrysos, Sfântul Suchias a devenit liderul duhovnicesc al fraţilor. Cu toţii s-au mutat, curând, într-o aşezare sălbatică de pe Muntele Sukaketi, nu departe de satul Bagrevandi. Aici, foştii demnitari au dus vieţi ascetice foarte aspre. Vegetaţia de munte, redusă, le-a servit ca mâncare, bând apă dintr-un izvor rece.

Noul conducător al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat că foştii săi oficiali se încreştinaseră şi se retrăseseră în singurătate. El şi-a trimis acolitul, pe Barnapas, cu un detaşament de soldaţi, pentru a-i convinge să se întoarcă la Curte şi la credinţa lor de dinainte. Barnapas i-a căutat, pe Sfântul Suchias şi pe tovarăşii săi, dar aceştia, păzind jurământul lor de slujire către Dumnezeu, au refuzat tot ceea ce li se cerea.

Apoi, la ordinul lui Barnapas, Sfântul Suchias şi tovarăşii săi au fost întinşi şi pironiţi la pământ, după care li s-a dat foc. După aceasta, trupurile lor au fost sfâşiate şi împrăştiate pe Muntele Sukaketi - de aici, Sfinţii Mucenici au fost numiţi ulterior „Mesukevieni” (mai corect, „Sukaketieni”). Acestea toate s-au întâmplat în anul 123 (într-o altă înregistrare este amintit anul 130; deşi un manuscris din Muntele Athos, din secolul al XI-lea, al Mânăstirii Iviron,  precizează anul 100).

Sfintele moaşte ale Sfinţilor Mucenici s-a dovedit a fi nestricăcioase şi au rămas neîngropate până în secolul al IV-lea, când au fost aşezate în morminte, de către creştinii locali (numele Sfinţilor Mucenici au fost găsite scrise pe o stâncă).

Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie, Luminătorul Armeniei (30 septembrie), a construit o biserică pe acel loc şi a întemeiat o mânăstire. După aceea, în acelaşi loc a fost descoperit un izvor de apă, tămăduitor. Sfântul Mucenic Suchias şi ostaşii săi, din Georgia, sunt cinstiţi în mod aparte în ziua de 15 aprilie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023