Sfântul Mucenic Oswald (Rege și Martir al Northumbriei )

Sfântul Oswald s-a născut în jurul anului 605, fiind al doilea dintre cei şapte fii ai Regelui anglo-saxon Aethelfrith, care a fost primul conducător ce a unit Provinciile Bernicia şi Deira, sub Regatul Northumbriei.

Regele Edwin din Deira a refuzat să accepte controlul Berniciei asupra ambelor provincii, aşa încât a încercat o lovitură de stat, în timp ce Aethelfrith se afla departe, în nord. Edwin a fost învins şi trimis în exil. Când Aethelfnith a fost ucis mai târziu, Edwin a devenit Rege al Northumbriei.

Mama lui Oswald, Acha (sora lui Edwin) a fugit în Irlanda (atunci numită Scoţia), cu copiii ei. Se crede că, în timpul celor şaptesprezece ani de exil, Sfântul Oswald a primit botezul creştin la Iona şi a învăţat, totodată, limba galică.

Edwin a fost ucis în 633, în timp ce lupta împotriva Regelui Penda de Mercia şi a Regelui Caedwalla de Cwynedd (North Wales). Eanfrith, fratele mai mare al lui Oswald, s-a întors la păgânism şi a fost ucis în lupta împotriva lui Caedwalla. De acum, Oswald trebuia să preia lupta împotriva bretonilor.

În 634 Oswald a adunat o armată şi a plănuit să întâmpine forţele conduse de Penda şi Caedwalla la Heavenfield (Hefenfelth), lângă Roman Wall, la peste 11 Km nord de Hexham. În ajunul bătăliei, Sfântul Oswald a ridicat o mare cruce de lemn pe acel teren. Cu mâinile lui Regele a înfipt crucea, în timp ce oamenii săi astupau gaura săpată pentru a putea fi înfiptă. Deşi doar câţiva dintre oamenii săi erau creştini, Oswald a ordonat armatei să îngenuncheze şi să se roage Dumnezeului Adevărat şi Viu, să le aducă biruinţa.

“Să îngenunchem acum şi să ne rugăm Atotputernicului şi Singurului Dumnezeu Adevărat, ca El să ne apere cu mila Sa, de duşmanul nostru cel învârtoșat”, le-a zis el: “Căci El ştie că ducem un război drept, pentru a ne apăra viaţa şi ţara”.

O replică modernă a acestei cruci se află acum pe același loc, lângă Biserica Sfântului Oswald.

În noaptea de dinaintea bătăliei, Regele Oswald a avut o viziune a Sfântului Columba din Iona (9 iunie), care şi-a întins mantaua deasupra soldaţilor ce dormeau şi a promis ca armata saxonă să învingă pe Caedwalla a doua zi. După bătălie, Oswald şi-a stabilit supremaţia în Northumbria şi dreptul său la titlul de Bretwalda (Mare Rege al Angliei). El a fost naşul de botez al Regelui Cynegils de Wessex şi s-a căsătorit cu fiica acestuia, în 635. Până în 637, autoritatea lui Oswald a fost recunoscută pretutindeni.

Următorii cinci ani, pentru Marea Britanie, au însemnat o perioadă binecuvântată cu o stabilitate rar întâlnită. În timp ce guverna tărâmul său pământesc, Sfântul Oswald lucra, de asemenea, la primirea cununii cereşti şi la îndrumarea poporului către Împărăţia lui Dumnezeu. Îndreptându-se către călugării celtici din Iona, mai degrabă decât către clerul roman din Canterbury, Oswald i-a invitat pe misionari să proclame Evanghelia către oamenii săi. Primul episcop trimis să conducă misiunea s-a dovedit nepotrivit, căci el a smintit pe mulţi, prin asprimea lui. Episcopul a fost retras, căutându-se un candidat potrivit care să îl înlocuiască.

Text within this block will maintain its original spacing when published VĂ INFORMĂM CĂ: In data de 15 iulie, in nou-construita

bisericuță de la marginea Cartierului Cosmopolis al Bucureștiului,

vizibilă de pe Autostrada A3, vor fi aduse spre închinare părticele

din sfintele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și

Sfintei Mucenițe Fotini (Luminița) - femeia samarineancă,

de către Pr Pimen Vlad, din Muntele Athos.

Slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată, începând cu orele 8.30,

de către delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel,

PS Timotei Prahoveanul. (INFO: Roxana Ionescu)Sfântul Aidan (31 august) a fost cel sfinţit Episcop şi trimis în Northumbria, pentru a se ocupa de această misiune. Regele Oswald i-a dat Insula Lindisfarne, lângă reşedinţa regală din Bamburg, pentru Tronul Episcopal. Sfântul Aidan a întemeiat, de asemenea, faimoasa Mânăstire Lindisfarne.

Întrucât Episcopul Aidan nu vorbea încă fluent limba anglo-saxonă, Sfântul Oswald îl însoţea în călătoriile sale misionare. Regele traducea cuvintele Episcopului şi le explica, oamenilor săi, Cuvântul lui Dumnezeu, având astfel un rol activ în evanghelizarea regatului său. Oamenii veneau să primească botezul, atraşi în parte de predicarea lui Aidan, dar şi de exemplul Regelui Oswald, de evlavie şi virtute.

Sfântul Oswald a fost un creştin devotat şi sincer, care adesea era surprins stând aşezat, cu mâinile strânse deasupra genunchilor, în semn de rugăciune. El a dăruit terenuri şi bani pentru înfiinţarea de mânăstiri şi a fost renumit pentru generozitatea sa faţă de săraci.

Într-un an, după ce a participat la Slujba Paştelui, Regele Oswald stătea aşezat la o masă, cu Episcopul Aidan. Episcopul fiind pe punctul de a binecuvânta mâncarea, un slujitor a intrat şi l-a informat pe rege că un număr mare de nevoiaşi se afla afară, cerşind de-ale gurii. Regele a poruncit, pe loc, ca mâncarea sa proprie să fie dată celor săraci, servită pe platouri de argint, iar mai apoi vasele din argint să fie sparte şi împărţite acelora. Există o ilustrare încântătoare a acestui eveniment, din secolul al treisprezecelea, a lui Berthold Misal, în Biblioteca Pierpont Morgan din New York (Morgan MS 710, Fol. 101v). Atunci, Aidan, profund mişcat de milostenia Sfântului Oswald, l-a prins de mâna dreaptă şi a spus: “Fie ca această mână să nu piară niciodată”. Potrivit tradiţiei, mâna Sfântului Oswald a rămas neputrezită timp de secole după mutarea lui la Domnul. Sfântul Bede (27 mai) spune că mâna se găsea păstrată în Biserica Sfântului Petru, la Bamburgh, unde era venerată de toţi. Locaţia actuală a mâinii, dacă aceasta încă se mai păstrează, nu se mai cunoaște.

Sfântul Oswald a fost ucis în lupta împotriva forţelor net superioare ale Regelui Penda, pe 5 august 642, într-un loc numit Maserfield. Avea doar treizeci şi opt de ani. Înainte de trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Oswald s-a rugat pentru sufletele soldaţilor săi. Acest lucru a devenit aproape proverbial: “Dumnezeule, fii milostiv cu sufletele lor, a spus Oswald, prăbușindu-se”.

Unii identifică locul luptei, cu Oswestry (copacul lui Oswald, sau Crucea), din Shropshire, dar acesta pare un loc puţin probabil pentru o bătălie între merciani şi nordumbrieni. Alţii cred că Lichfield ar fi locul. Lichfield, numele așezării, înseamnă “Câmpia Trupului” şi a fost întemeiată de fratele lui Oswald, Oswy. Cetatea a fost Arhiepiscopie timp de şaptesprezece ani sub Offa, care l-a venerat pe Sfântul Oswald.

În urma Bătăliei de la Maserfield, trupul Sfântului Oswald a fost sfârtecat, capul şi braţele fiind atârnate la vedere, pe stâlpi. Multe vindecări minunate s-au săvârșit în acel loc. Acest lucru nu este surprinzător, căci în timpul vieţii sale, Sfântul Oswald îi ajutase mereu pe bolnavi şi pe cei nevoiaşi. Pelerinii luau pământ din locul unde a căzut Sfântul Oswald, iar mulţi bolnavi au fost vindecaţi prin amestecarea prafului cu apă, fiind folosit ca băutură.

La un an după mutarea sa la Domnul, braţele Sfântului Oswald au fost duse la Bamburgh, de Oswy, iar capul lui a fost dus la Lindisfarne. Acolo, îndureratul Episcop Aidan l-a aşezat în biserica mânăstirii.

Potrivit lui William de Malmesbury (secolul al XII-lea), Sfântul Oswald este primul sfânt englez ale cărui sfinte moaşte au fost consemnate ca fiind făcătoare de minuni. Părticele din acestea au fost împărţite mai multor biserici din Anglia şi Europa. Astăzi, capul Sfântului Oswald se află în Catedrala Durham, în racla Sfântului Cuthbert, dar restul sfintelor sale moaşte pare să se fi pierdut.

În decembrie 1069, un cleric numit Earnan a avut o viziune a Sfinţilor Cuthbert (20 martie) şi Oswald. El l-a descris pe rege ca fiind îmbrăcat într-o manta stacojie, înalt de statură, cu o barbă subţire şi o faţă de tânăr. Acest lucru a rămas înregistrat de istoricul Simeon din Durham.

În Evul Mediu, evlavia faţă de Sfântul Oswald s-a răspândit, din Marea Britanie până în Spania, Italia şi Germania. Din păcate, faima acestui rege creştin este oarecum ascunsă astăzi, iar popularitatea sa s-a diminuat după Cucerirea Normandă, în 1066. Înainte de aceasta, invadatorii danezi au distrus multe instituţii politice şi juridice anglo-saxone, precum şi înregistrări scrise sau tradiţii orale care fuseseră păstrate în mănăstiri.

Deşi Regele Alfred cel Mare şi chiar William Cuceritorul erau nerăbdători să aibă legătură cu Sfântul Oswald, împăraţii care au domnit după cucerire au fost mai puţin înclinaţi să se asocieze reputaţiei Sfântului Oswald, ca regi. Timp de trei secole, regii normanzi ai Angliei au vorbit limba franceză, care devenise limba Curţii, şi au arătat un interes redus faţă de istoria engleză.

După cucerire, au existat schimbări semnificative ale culturii monahale. Un număr de călugări a fost adus din Franţa şi a început să populeze mănăstirile englezeşti. La acel moment, Biserica Engleză devenea mai solid aliată cu Roma, iar vechile tradiţii celtice începeau să dispară.

Sfântul Oswald merită să fie mai bine cunoscut, deși el nu a fost complet uitat. Există peste şaizeci de biserici închinate lui în Anglia, iar numele său este, de asemenea, asociat cu mai multe nume de locuri şi ape considerate sfinte.

Sfântul Oswald este cinstit în mod special în ziua de 5 august, de către Biserica Ortodoxă, dar şi pe 20 iunie, aceasta din urmă fiind data Mutării Sfintelor sale Moaşte.

Spre slava lui Dumnezeu, Viața Sfântului Sfântul Mucenic Oswald a fost tradusă pentru prima dată în limba română de Redacția Lăcașuri Ortodoxe în anul 2021, textul fiind completat și adaptat în iulie 2023.