Sfântul Mucenic Ipolit din Roma și cei dimpreună cu dânsul: Concordia, Irineu și Avundie

Sfinții Mucenici Concordia și IpolitSfântul Mucenic Ipolit a fost gardian-șef de închisoare la Roma, sub împărații Decius (249-251) și Valerian (253-259). El a fost convertit la Hristos de Sfântul Mucenic Lavrentie (10 august), fiind cel ce a îngropat trupul acestuia din urmă1.

Împăratul a fost informat despre acest lucru, iar Sfântul Ipolit a fost arestat. Împăratul Valerian - care avea să ajungă cunoscut drept singurul împărat roman mort în captivitatea unei puteri străine2 - l-a întrebat: "Ești vreun vrăjitor, de ai furat trupul lui Lavrentie?". Sfântul s-a mărturisit pe sine creștin, drept urmare fiind bătut, cu înverșunare, cu vergi. Singurul său răspuns a fost: "Sunt creștin”.

Împăratul a dat ordin să-l îmbrace pe Sfântul Ipolit în hainele sale de soldat, zicând: "Ia seama la chemarea ta și fii prieten al nostru. Jertfește zeilor împreună cu noi, ca mai înainte”. Dar Mucenicul a răspuns:

"Sunt soldat al lui Hristos, Mântuitorul meu, și vreau să mor pentru El”.

Apoi i-au fost confiscate toate bunurile, iar mama sa, Sfânta Muceniță Concordia, a fost biciuită cu nuiele de măslin, fiind decapitați toți cei ai casei, în fața ochilor săi.

Sfântul însuși a fost legat de cai sălbatici, care l-au târât peste pietre, până la moarte. Acest lucru se întâmpla pe 13 august 258, în cea de-a treia zi după moartea Sfântului Mucenic Arhidiacon Lavrentie, așa cum acesta din urmă îi prezisese Sfântului Ipolit.

INFO: În localitatea Vlădeni din Județul Brașov, în data de 8 octombrie, a avut loc un simpozion dedicat Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, la împlinirea a 120 de ani de când marele teolog se năștea în această așezare și la 30 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.

Evenimentul, centrat pe lansarea volumului „Cartea familiei Stăniloae. Trei generaţii văzute prin ochiul lui Dumitru Horia Ionescu" (nepotul Părintelui Dumitru Stăniloae), a fost binecuvântat printr-un mesaj special adresat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.

Noaptea, preotul Iustin i-a îngropat pe toți Mucenicii, la locul execuției lor. Totuși, trupul Sfintei Concordia fusese aruncat într-un loc necurat al Romei. După un timp, doi creștini, Sfinții Mucenici Irineu și Avundie, au aflat de la un soldat unde fusese aruncat trupul Muceniței Concordia și au îngropat-o lângă Sfântul Ipolit. Din acest motiv, au fost la rândul lor înecați, pe 26 august. Creștinii au luat trupurile Mucenicilor, noaptea, și le-au îngropat lângă sfintele moaște ale Sfântului Arhidiacon Lavrentie.

Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în octombrie 2023.1Atunci când Valerian îl prinsese pe Sfântul Lavrentie, îl dăduse în grija Sfântului Ipolit, care era păzitorul celor legați, acesta închizându-l în temniță. Fiind martor al vindecării orbului Luchilie, ținut legat de mult, prin botezarea lui de către Sfântul Lavrentie, și a altor orbi, Sfântul Ipolit minunându-se a zis către Lavrentie: „Arată-mi mie vistieriile cele bisericești". Sfântul Lavrentie a zis către dânsul: „O, Ipolite, dacă vei crede în Dumnezeu, Tatăl Cel Atotputernic, și în Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, ți se vor arăta avuțiile și ți se va da viața cea veșnică". Ipolit a zis: „Dacă se va împlini cu adevărat cuvântul grăit de tine, atunci voi face ceea ce poruncești". Sfântul a zis: „Ipolite, ascultă-mă pe mine și fă degrab ceea ce zic: leapădă pe idolii cei muți și surzi și primește Sfântul Botez".

Învoindu-se Ipolit, l-a scos pe Lavrentie din legături și l-a dus la casa sa, după care s-a botezat. După botez, Ipolit a zis: „Am văzut sufletele cele nevinovate, în mare bucurie!" - recunoscând avuțiile despre care Sfântul Lavrentie îi vorbise - continuând: „Te jur cu Domnul nostru Iisus Hristos, să botezi toată casa mea!". Au fost botezate, astfel, 19 suflete.

Tot atunci, la porunca împăratului, cu binecuvântarea Sfântului Lavrentie, cei doi s-au înfățișat la o nouă judecată: „Lasă-ți împotrivirea și ne arată avuțiile, care se zice că sunt la tine" - i-a cerut Valerian, Sfântului Lavrentie. Sfântul a zis: „Dă-mi vreme două sau trei zile și ți le voi arăta". Apoi Valerian a zis către Ipolit, care rămăsese tăinuit că este creștin: „Ți-l încredințez ție, pentru trei zile".

În următoarele trei zile, Sfântul Lavrentie a adunat în casa Sfântului Ipolit mulțime de săraci, de văduve, de sărmani, de orbi, de șchiopi și de neputincioși. Iar a treia zi i-a dus pe toti inaintea lui Deciu și a lui Valerian - ei fiind atunci in palatul lui Salustie - și a strigat cu mare glas către dânșii, zicând: „Iată, aveți vistieriile cele veșnice puse în aceste vase pe care le vedeți, și cine își va pune averile sale în aceste vase, le va lua cu dobândă în Cereasca Împărăție".

Ducându-l deci la cumplite chinuri, și aflând despre ele Sfântul Ipolit, acesta din urmă începând a se plânge, Sfântul Lavrentie a zis către dânsul: „Nu plânge pentru mine, care merg la slăvita cunună mucenicească, ci mai ales te veselește". Ipolit a zis: „Pentru ce nu strig și eu lângă tine: «Sunt creștin», ca să mor cu tine?". Sfântul a zis: „Tăinuiește acum mărturisirea lui Hristos, în inima ta; iar după puțină vreme, când eu te voi chema pe tine, atunci vei auzi și vei veni după mine".

Mai apoi, după ce Sfântul Lavrentie a suferit martiriul dându-și duhul, Sfântul Ipolit, în timpul nopții, a luat cinstitul și mult pătimitorul trup al Mucenicului și l-a învelit cu pânză curată, ungându-l cu aromate. Apoi, a spus Sfântului Iustin preotul, care a venit degrabă și el la Sfântul Ipolit, amândoi luând trupul acela la văduva Chiriachi, și l-au pus în casa ei până seara, petrecând ziua aceea în postire cu lacrimi. Iar seara târziu l-au dus în peștera din satul acelei văduve, adunându-se mulți creștini și plângând mult. Și făcând acolo rugăciune de toată noaptea, au îngropat cu cinste pe Mucenic. Iar Sfântul Iustin preotul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, toți împărtășindu-se cu Preacuratele Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos.

2După 4 ani de împărăție, Valerian emite brusc mai multe edicte de persecutare a creștinilor, în anul 257. El ar fi cedat presiunilor Ministrului său de Finanțe Macrianus, un păgân fanatic care frecventa magii, dar era și nerăbdător să îmbogățească trezoreria pe care o administra, prin confiscarea proprietății creștinilor bogați. Un prim edict datat cu anul 257 interzicea pentru prima dată închinarea și întrunirile creștinilor și ordona clericilor să aducă jertfe zeilor păgâni și cultului imperial, altfel hotărându-se pedeapsa exilului sau muncii forțate. Un al doilea edict datat cu anul 258, mai sever, îi condamna la moarte pe clericii și membrii clerului superior care refuzau să aducă astfel de jertfe, confisca proprietățile creștinilor bogați, aducându-i pe oficiali la statutul de sclav.

Împăratul ValerianIerarhia creștină este zdruncinată, credincioșii sunt privați de elitele lor, iar autoritățile fiscale ies în mare parte în câștig. Victimele sunt mai numeroase decât în timpul persecuției lui Decius, în special în Egipt, în Cartagina (martiriul Sfântului Ciprian al Cartaginei) și în Spania (martiriul Episcopului Fructosie de Tarragona). În Roma, figurile creștine proeminente executate au fost Episcopul Sixt al II-lea al Romei, cu șapte arhidiaconi, incluzându-l pe Sfântul Mucenic Lavrentie, ars de viu pe patul încins.

Fiul său Gallienus pune capăt persecuției, deîndată ce exercită puterea singur după moartea umilitoare a lui Valerian: publică în anul 260 un edict de toleranță care urma să inaugureze o perioadă de relativă liniște de patruzeci de ani, Mica pace a Bisericii, prin legalizarea închinării creștine și prin redarea bunurilor confiscate bisericilor, în special cimitirelor. Această pace se va încheia brusc cu persecuțiile lui Dioclețian și Galerius.