Sfântul Mucenic Ioan din Mânăstirea Zedazeni

Viaţa Sfântului Mucenic Ioan, stareţul Mânăstirii Zedazeni, nu s-a păstrat până la noi, dar Sinaxarul aminteşte „numele sfinţilor părinţi care s-au retras în Mânăstirea Zedazeni, după Ioan de Zedazeni”.

Sinaxarul a fost compilat de Patriarhul georgian Arsenie al II-lea, iar în el se aminteşte că stareţul Ioan a fost „ucis la Zedazeni, de către musulmani”.

Sfântul Ioan de Zedazeni a fost martirizat în secolul al IX-lea. Cinstirea lui aparte se face în ziua de 12 decembrie, an de an.

Mânăstirea Zedazeni este o mănăstire din Georgia, situată pe Muntele Zedazeni, în zona Dealurilor Saguramo, la nord-est de Msheta, în partea răsăriteană a Râului Aragvi. Mânăstirea a fost întemeiată tot de un Sfânt numit Ioan (7 mai), acesta fiind unul dintre Sfinţii Părinţi Sirieni ai Georgiei, a căror misiune era să întărească Creştinismul în regiune.

Zedazeni este una dintre cele mai vechi mânăstiri georgiene. Istoria sa datează din anul 510, când acel Sfântul Ioan de Zedazeni, aflat în fruntea obştii de călugări cunoscută sub numele de „Cei Treisprezece Părinţi Sirieni", se retrăgea pe vârful Muntelui Zeda Zadeni (Zadeni de Sus, mai târziu numit prescurtat Zedazeni). Curând, ucenicii săi au întemeiat o mânăstire în partea de jos a muntelui, iar Sfântul Ioan devenea stareţul ei, deşi a rămas în schitul său. După mutarea sa la Domnul, în anul 543, pe munte a fost construit un paraclis, cu o singură turlă, lângă Schitul Sfântului Ioan. Acesta includea locul înmormântării Sfântului şi un izvor apărut printr-o minune săvârşită de Dumnezeu în urma rugăciunii Sfântului. Mânăstirea Zedazeni a luat naştere în jurul acestei bisericuţe.

În anii 770, Patriahul Clement a construit o nouă biserică pentru Mânăstirea Zedazeni. Este o bazilică cu un plan aproape pătrat. Materialul de construcţie al noii bazilici este piatra tăiată destul de brut, fapt care indică resursele materiale limitate ale Bisericii Georgiene din secolul al VIII-lea.

Culoarul nordic al bazilicii a încorporat capela din secolul al VI-lea, cu mormântul de piatră al Sfântului Ioan şi izvorul. Arhitectura paraclisului diferă de cea a bazilicii, atât prin forme, cât şi prin materialele de construcţie. Arcadele de sprijin au o formă de potcoavă, fiind realizate din pietre mari, tăiate.

Uşa principală a bisericii se află spre sud. Un pridvor arcuit a fost construit în secolele al IX-lea sau al X-lea, la intrarea în biserică. S-a adăugat o clopotniţă octogonală, cu un acoperiş piramidal deasupra pridvorului în secolul al XVIII-lea, precum şi un zid de apărare, care înconjoară incinta dinspre trei laturi.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, alcătuire şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/