Sfântul Mucenic Ioan, din Kazan

Icoana Sfântului Mucenic Ioan din KazanÎn timpul domniei Marelui Prinţ Vasile, tătarii s-au abătut asupra zonei Nijni Novgorod. Mulţi dintre locuitori au fost luaţi în captivitate şi duşi la Kazan. Printre aceştia, se număra şi neînfricatul Ioan.

Când cei prinşi au fost predaţi noilor lor stăpâni, el a fost dat lui Alei-Şnur, apropiat al han-ului. Tânăr fiind, Ioan fusese bine pregătit în învăţătura creştină şi avea o educaţie strălucită, de acasă. Fusese obişnuit cu împlinirea strictă a rânduielilor creştine, plăcându-i să-şi petreacă tot timpul în muncă şi rugăciune. Pentru o asemenea sârguinţă, Alei-Şnur l-a făcut pe Ioan slujitorul său personal. Ioan a îndeplinit cu sârguinţă îndatoririle ce-i reveneau şi îndura înrobirea, în ciuda batjocorii la care îl supuneau musulmanii. Nădăjduind în mila lui Dumnezeu, îşi petrecea nopţile în rugăciune.

Fiind un slujitor neasemuit, Alei-Şnur a vrut ca Ioan să devină musulman, însă, cu îndrăzneală, acesta i-a răspuns lui Alei-Şnur că este creştin şi că nimic nu-l va putea obliga să-şi schimbe convingerile. Nici chinurile la care a fost supus, pentru a-l forţa să renunţe la Hristos, nu au ajutat la atingerea obiectivului lui Alei-Şnur. Totodată, Ioan nu doar că apăra cu dârzenie credinţa creştină, dar denunţa şi învăţăturile false ale lui Mohamed.

Văzând, pe de o parte, zădărnicia numeroaselor sale încercări de a-l converti pe Ioan la Islam, şi pe de altă parte fermitatea cu care Mucenicul Îl mărturisea deschis pe Hristos, iar pe Mohamed îl numea mincinos, furios, Alei-Şnur a ordonat uciderea lui Ioan, care îl slujise atât de fidel şi de bine.

În mijlocul iernii, tătarii l-au legat cu o chingă şi l-au scos din oraş, ducându-l pe un munte din apropiere, la un cimitir al ruşilor. Chinuitorii i-au străpuns, după mai multe chinuri, stomacul cu o sabie, iar în cele din urmă, au decis să-i taie capul. Nici această ultimă lovitură nu a avut succes - Mucenicul căzând în inconştienţă datorită sângerării provocate de tăietura pe care o avea la gât. 

Chinuitorii, crezând că Ioan era mort, s-au întors în oraş. În acea zi, era un îngheţ puternic. Pentru mai multe ore, Ioan a rămas pe pământul îngheţat, dar s-a trezit noaptea târziu. Dorind să-i slăvească mucenicia, Domnul i-a dat suficientă putere să se ridice, să-şi dezlege singur mâinile şi, susţinându-şi capul cu palmele, a mers în oraşul unde se aflau oamenii Marelui Prinţ al Moscovei. Intrând la boieri în toiul nopţii, Ioan le-a vorbit despre chinurile suferite din partea musulmanilor. Rănile provocate de musulmani, însă, i-au fost fatale. Simţind că i se apropia sfârşitul, a cerut ca un preot să-l împărtăşească. După ce s-a împărtăşit, Ioan şi-a petrecut restul nopţii fără să doarmă, în rugăciune, iar dimineaţa, la răsărit, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Ioan din Kazan, s-a mutat la Domnul, pe când se afla în oraşul Kazan, în ziua de 24 ianuarie 1529. Trupul Mucenicului Ioan din Kazan a fost înmormântat în taină, în vechiul cimitir rusesc din pădure, nu departe de Kazan - cel mai probabil pe locul unde se află acum Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului Zilant, unde este şi cel mai puternic venerat. 

În 1592, Sfântul Ermoghen, viitorul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, pe atunci Mitropolit de Kazan şi Astrahan (17 februarie), a propus canonizarea Sfântului Mucenic Ioan, înaintea Patriarhului Iov. S-a primit binecuvântarea pentru aceasta, iar ţinutul Kazan-ului a dobândit, astfel, un alt mijlocitor râvnitor înaintea lui Dumnezeu.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022