Sfântul Mucenic Hristofor din Guria (Georgia)

Sfântul Hristofor din Guria a fost martirizat, dar există puține informații despre dânsul, legate de jertfa sa. Cu toate acestea, numele de Hristofor a rămas în memoria națiunii, fiind cinstit în mod aparte, anual, în ziua de 16 august, conform calendarului bisericesc.

Faptul că este vorba despre un sfânt georgian, este demonstrat de apelativul "Guruli", care înseamnă că Sfântul Mucenic Hristofor provenea din provincia Guria, situată în vestul Georgiei, la țărmul răsăritean al Mării Negre, motiv pentru care istoricii au concluzionat că Sfântul Mucenic s-a nevoit în această țară.

Deși nu există informații biografice despre Sfântul Mucenic Hristofor Guruli, observăm că numele său a intrat în Calendarul Bisericii Georgiene din secolul al XVI-lea.

SOLII DE PREȚ

În Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, în perioada 8-10 decembrie 2023, a avut loc un eveniment inedit: în Parohia Leorda, s-a desfășurat prima ediție a Școlii de Iarnă, sub genericul „Mai bine împreună!”.

Dintre activitățile împreună: excursie la munte, ateliere de confecționat decorațiuni și de preparat turtă dulce, ora Sfintei Scripturi - Nașterea Mântuitorului, pregătirea colindelor, împodobirea bradului de Crăciun, Taina Spovedaniei, formarea cadourilor, întocmirea scrisorilor, gândurile noastre pentru sufletele voastre, participarea la Sfânta Liturghie prin implicarea la strană și primirea Sfintei Euharistii, târgul de Crăciun, colinde și transmiterea de încurajări la casele familiilor nevoiașe.

„Bucuria simțită în aceste zile a fost peste așteptări. Părinții copiilor participanți și enoriașii inimoși s-au implicat într-o armonie odihnitoare, iar tinerii au fost foarte răbdători, receptivi și responsabili. În astfel de zile simțim că timpul nu ne ajunge. Vom construi în continuare noi momente care zidesc Biserica în sufletele oamenilor și care unesc comunitatea în jurul Binelui." (Pr. Codrin Laslău)

De regulă, Sfânta Biserică păstrează întotdeauna cu drag amintirea celor care, prin viața lor sfântă sau moartea martirică, au dovedit dragostea lui Dumnezeu, și pe care Dumnezeu i-a preaslăvit cu semne cerești și diferite minuni. Rămâne scris, ori și scris și oral, despre viața și faptele lor, în primele secole săvârșindu-se Sfânta Liturghie deasupra mormintelor acestora. Sfinte lăcașuri au fost construite în numele lor, sau sfintele lor moaște erau mutate în lăcașurile nou construite, rugăciunile corespunzătoare fiind scrise în majoritatea cazurilor, iar ziua plecării lor din această lume, adică înfățișarea lor înaintea lui Dumnezeu, fiind stabilită pentru cinstirea aparte.

Din păcate, însă, există și astfel de Sfinți, pentru care s-au păstrat doar numele și ziua cinstirii lor speciale, vremurile și necredința noastră plasându-i în adâncurile uitării.

Biserica Ortodoxă Georgiană continuă să-l cinstească pe Sfântul Hristofor Guruli pe 16 august, în fiecare an, din secolul al XVI-lea. Deși istoricii Bisericii nu ne oferă prea multe date, arta pictării icoanelor a păstrat vie amintirea chipului acestui Sfânt, suplinind în oarecare măsură unele dintre lipsuri. În plus, istoria locurilor ajută și ea la înțelegerea și imaginarea contextului în care Sfântul Hristofor s-a nevoit și a suferit pentru Hristos.

Astfel, aflăm că ținutul Guria făcea parte din Regatul Colcian, cunoscut în Occident cel mai bine pentru povestea Lânii de Aur1, aflat într-adevăr la țărmul Mării Negre, dar incluzând și titlul mitologic al așezării Tomis. După prăbușirea Regatului Colcian, Guria a devenit parte a Regatului Lazica.

Unii cercetători susțin că rădăcina cuvântului "Guria" se referă la neliniște și ar trebui să însemne "Ținutul celor Neliniștiți", fiind asociat cu evenimentele din secolele al VIII-lea și al IX-lea (vezi: Dumbadze, Bedisa "Regiunea Georgiană Guria - "Ținutul celor Neliniștiți").

Mai apoi, Guria apare menționată în cronici în jurul anului 1352, ca loc al Casei Vardanițe-Dadiani; iar după 1463 a devenit principat suveran independent de Regatul Georgiei, sub o ramură a acelei case, cunoscută ulterior sub numele de Gurieli. Principatul, care cuprinde Guria modernă și o mare parte din Adjara cu orașul Batumi, a fost ulterior redus în dimensiune și devastat într-o serie de conflicte cu Imperiul Otoman, cel mai probabil în această vreme suferind martirirul și Sfântul Hristofor. Un protectorat rusesc a fost stabilit prin Tratatul încheiat la 19 iunie 1810 între Mamia V. Gurieli și Imperiu, iar în 1829, în timpul regenței ultimului prinț, Gurieli David, principatul a fost anexat Rusiei.

Biserica LihauriBisericile ortodoxe din Lihauri și Șemokmedi sunt principalele clădiri istorice din provincie.

Mânăstirea ȘemokmediMânăstirea Șemokmedi este o mânăstire ortodoxă situată în satul cu același nume, în Guria. Ea apare ca întemeiată exact în perioada în care apare amintit în Biserică numele Sfântului Hristofor. Astfel, în secolul al XV-lea, Mânăstirea Șemokmedi a funcționat ca sediu al unei Episcopii și cimitir al dinastiei domnești Gurieli. A adăpostit comorile Bisericii și, de-a lungul secolelor, a acumulat o colecție extinsă de diverse obiecte din alte mânăstiri georgiene. Părți ale colecției, care au supraviețuit tâlhăriilor din secolul al XIX-lea, sunt acum expuse în muzeele din Georgia.

Mânăstirea Semocmedi ilustrație 1830Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în decembrie 2023.1 în mitologia greacă, lâna lui Hrisomeles (un berbec de aur care putea zbura și vorbi și care i-a purtat în zbor pe Frix și pe Hele în Colcida, aceștia fugind de Ino). Ajuns în Colcida, Frix sacrifică berbecul în onoarea lui Zeus și dă lâna ca dar Regelui Etes, care o atârnă de un stejar, aceasta păzindu-l de dușmanii argonauți.

Pelias îi ordonă nepotului său Iason să fure lâna de aur. Medea îl trădează pe tatăl ei, Etes, și îi ajută pe Iason și pe argonauți să-l învingă. În timpul evadării lor, ea îl taie pe fratele ei Absirte în bucăți și îl aruncă în apă, pentru a-l încetini pe Etes, care se oprește să strângă rămăsițele fiului său, pentru a-l înmormânta într-un loc numit atunci Tomis ("Tăietură"), ceea ce le-a dat Argonauților timp să scape.

Lâna de aur semnifica, în mitologia greacă, simbolul bogățiilor din țările răsăritene, pe care elinii le-au râvnit întotdeauna.

Interpretarea acestui mit grecesc trebuie căutată în primul rând în cultura și credințele Greciei Antice. Încercarea la care a fost supus Iason consta inițial într-o călătorie într-o viață de apoi misterioasă, din care trebuia să se întoarcă transformat: simbolismul unei astfel de călătorii este analog cu cel al unei coborâri în morți și are valoarea unei inițieri. Lâna de aur a berbecului minunat, pe care trebuia să o aducă înapoi, reprezenta un talisman al puterii, chiar al nemuririi (vezi: Biblioteca lui Apolodor), isprava lui Iason fiind înfățișată pe zidurile Bazilicii Pitagoreice din Roma, simbolizând astfel un ritual de trecere către o formă superioară de viață umană (Jérôme Carcopino, La Basilique pythagoricienne de la Porte Majeure, Paris, L’Artisan du Livre, 1927, p. 324 à 327).