Sfântul Mucenic Gherontie și cei dimpreună cu dânsul, din Mânăstirea Sfântul David - Gareji

De-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, daghestanezii au atacat continuu şi jefuit Pustia David-Gareji din Georgia. Au distrus bisericile şi mânăstirile, au furat obiectele sacre şi au chinuit şi ucis mulţi dintre călugării care se nevoiau acolo.

O armată daghestaneză a invadat Pustiul David-Gareji, astfel, şi în vara anului 1851. A jefuit Lavra David-Gareji1 şi a luat multe dintre comorile sfinte şi sfintele cărţi ale mânăstirii. Apoi, au luat ostatici mulţi dintre călugări şi au fost chinuiți câţiva dintre cei mai evlavioşi.

Mai întâi l-au înjunghiat pe Ierodiaconul Otar, ucigându-l, apoi l-au decapitat pe Ieromonahul Gherontie. Necredincioşii l-au chinuit, până la moarte, cu săbiile lor, pe Ieromonahul Serapion. Monahul Gherman a fost înjunghiat în stomac, apoi decapitat. Monahul Visarion a fost, de asemenea, decapitat. Tânărul Simeon, de doar optsprezece ani, a încercat să fugă, dar a fost supus unui tir cu arcul cu săgeţi, apoi prins şi decapitat. Călugărul Mihail, cel mai distins dintre fraţi în umilinţă şi tăcere, a fost supus celor mai crude torturi.

După martiriul lor, trupurile acestor oameni sfinţi au putut fi văzute strălucind în lumină dumnezeiască.

Mucenicia Sfinţilor Părinţi ai Mânăstirii David-Gareji a fost descrisă, în 1853, de Ieromonahul Isaac din Genati, care a fost martor al tragediei. Ieromonahul Isaac însuşi a fost capturat şi dus în Daghestan, de către bandiţii nemiloşi. El a fost, mai târziu, eliberat, prin medierea Ţarului Nicolae I (1825-1855).

Sfântul Mucenic Gherontie şi cei dimpreună cu dânsul din Mânăstirea Sfântul David Gareji, din Georgia, sunt cinstiţi în mod special, în sobor, pe 12 august, an de an.

Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în septembrie 2023.1David-Gareja este un complex de mănăstiri rupestre georgiene și principalul centru religios al Georgiei răsăritene a secolului al VI-lea, situat la 60 km sud-est de Tbilisi, la granița georgiană-azeră care se întinde pe 25 km de-a lungul versanților pustiei Gareji. Complexul este împărțit în două părți: o parte este situată pe teritoriul Republicii Azerbaidjan (regiunea Agstafinsk), iar cealaltă pe teritoriul Republicii Georgia, în regiunea Sagaregio.

Întemeierea mânăstirii este atribuită începutului de secol al VI-lea, când călugărul sirian David, unul dintre cei 13 părinți sirieni, se stabilea într-o peșteră naturală din zona Gareja de pe teritoriul vechiului Kaheti. În același secol, ucenicii și adepții săi Dodo și Lucian au întemeiat încă două mânăstiri: Mănăstirea Dodo (Dodos Rka) și Natlis-Țemeli (Ioan Botezătorul). Informațiile despre viețuitori sunt conținute în "Viața lui David", care a fost compilată la scurt timp după mutarea sa la Domnul.

Predicile lui David aveau să atragă un reprezentant al familiei princiare Kahetiene, care a devenit ucenic al lui David, cunoscut sub numele de Dodo din Gareja, întemeietor al Mânăstirii Dodos Rka, închinată Fecioarei Maria. După moartea lui David Gareji, conducătorul local Rustavi Bubakar a construit un lăcaș, care a devenit și locul mormântului lui David și Lucian.

Regina Tamara, o frescă din Mânăstirea BertubaniÎn secolul al IX-lea, Biserica Schimbării la Față a Domnului și o trapeză au fost construite de Sfântul Ilarion Gruzinul, amenajate ulterior de fiul lui David al IV-lea Constructorul, Dimitrie, autorul celebrului imn bisericesc "Tu ești vița de vie" (vezi ARHIVA Lăcașuri Ortodoxe). În timpul domniei Reginei Tamara (1184-1207), complexul se afla încă sub influența Bisericii Georgiene.

În secolul al XIII—lea, sfântul lăcaș a fost jefuit de mongoli, dar mai târziu restaurat de Gheorghe al V-lea Strălucitul, la sfârșitul secolului XIV-începutul secolului XV. Ruinată de Tamerlan în 1615, mânăstirea a suferit foarte mult după invazia șahului persan Abbas I; el a exterminat mii de călugări și a distrus majoritatea clădirilor și valorilor artistice. Țarul Arcil a încercat restaurarea, la sfârșitul secolului al XVII-lea, dar mânăstirea nu și-a mai recăpătat niciodată slava de odinioară.

Complexul este format din aproximativ 20 de mânăstiri sculptate în stânci, pe teritoriul a trei regiuni din Georgia — Gardaban, Sagaredji și Signah. Mânăstirea principală este considerată a fi Lavra lui David, care se află pe versantul nordic al muntelui care separă Georgia și Azerbaidjanul. Granița se întinde de-a lungul culmii muntelui, pe care istoricii georgieni îl numesc Udabno, după numele uneia dintre mânăstiri. Această mânăstire este situată pe teritoriul Azerbaidjanului — pe versantul sudic al muntelui. Pe lângă acestea, există mai mult de 100 de peșteri pe versantul sudic al muntelui, care au fost folosite de călugări drept chilii. Există, de asemenea, 2 biserici, o cetate cu trei niveluri (de 11m. înălțime), 23 de fântâni, 14 hambare, aproximativ 30 de adăposturi. Cea mai îndepărtată de graniță este Mânăstirea Bertubani (datând din secolul al XII-lea), aflată la o distanță de aproximativ doi kilometri.

Frescele din secolele VIII-XIV cu portrete ale unor figuri istorice, inclusiv un portret al Reginei Tamara, s-au păstrat în multe biserici și trapeze de mânăstiri.

În toamna anului 1921, cercetătorii georgieni au efectuat lucrări în Complexul Mânăstiresc "David Gareji", pentru studiu.

Conform decretului Președintelui Republicii Azerbaidjan, Ilham Aliev, din 2007, complexul de peșteri care reprezintă o parte din teritoriul Keșikcidag al regiunii Agstafa din Republica Azerbaidjan a fost declarat Rezervația Istorică și Culturală de Stat "Keșikcidag" a Republicii Azerbaidjan. După crearea Rezervației, a fost trimisă o expediție a Institutului de Arheologie și Etnografie al Academiei Naționale de Științe din Azerbaidjan. Oamenii de știință din Azerbaidjan au concluzionat că Palatul Keșikci fusese construit în Evul Mediu în scopuri defensive. Acest teritoriu era, deci, o veche locuință albaneză. Istoria formării peșterilor naturale datează din secolul I după Hristos, în timp ce peșterile artificiale au apărut în jurul secolelor al VIII-lea — al XV-lea.

La 22 mai 2019, s-a decis începerea lucrărilor de construcție pe teritoriul rezervației, pentru a stabili o infrastructură modernă, sub conducerea unui institut de cercetare numit "Azerbarpa".

Mânăstirea UdabnoConform aprecierilor, există un număr mare de inscripții în complexul mânăstiresc David-Gareji: georgiene, până la 20 armene, 8 grecești și 21 orientale (cu scris arab), precum și o inscripție unică în patru limbi — în georgiană, armeană, greacă și arabă. De remarcat sunt picturile murale ale celei de-a șaptea biserici "Sabereebi" din David Gareja, datând din secolele IX-X, în care reprezentările sunt însoțite de inscripții în armeană, greacă și georgiană. Mânăstirea Udabno are o inscripție în patru limbi (tetralingua) unică, datată în 1352: în limbile georgiană, armeană, persană și uigură. Prezența armenilor în mânăstire explică și motivul neconvențional al iconografiei "Răstignirii", cauzat, aparent, de polemica armenilor-greci numiți romei, cu reprezentanții Bisericii Apostolice Armene tradiționale. În plus, oamenii de știință georgieni au înregistrat toponimul "Nasomhari" lângă Sabereebi, care se traduce ca loc în care locuiau armenii. Acest lucru sugerează că armenii nu numai că vizitau mânăstirea, dar locuiau și în vecinătatea ei.

Din cauza faptului că o parte a complexului mânăstiresc se găsește pe teritoriul Azerbaidjanului, acesta a făcut obiectul unor dispute teritoriale între Georgia și Azerbaidjan, începând din anul 1991. Potrivit Ministrului Adjunct de Externe al Georgiei, Giorgi Manjgalațe, Georgia ar dori să facă un schimb teritorial pentru acest teritoriu, dată fiind semnificația culturală și istorică specială a complexului pentru Georgia. Baku a refuzat schimbul de teritorii, din cauza locației strategice a culmilor. În noiembrie 2006, Vice-Ministrul Afacerilor Externe al Azerbaidjanului afirma: "nu e loc de schimburi teritoriale. Nu discutăm această problemă".

În timpul vizitei sale în Azerbaidjan din 27 februarie 2019, Președintele georgian Salomea Zurabișvili mărturisea importanța delimitării frontierei.

Ministrul Afacerilor Externe al Georgiei a atras atenția asupra relansării activității Comisiei Interguvernamentale privind delimitarea frontierei de stat cu Azerbaidjanul: "66% din perimetrul de frontieră a fost convenit la nivelul comisiilor de delimitare statală, iar negocierile sunt în curs de desfășurare pentru coordonarea segmentelor rămase".

La 14 mai 2019, la Baku, Miniștrii Adjuncți de Externe al Azerbaidjanului — Halaf Halafov — și al Georgiei — Lașa Darsalia — au făcut schimb de opinii cu privire la delimitarea frontierei de stat între cele două țări, convenind să finalizeze procesul curând.

În 2019, Consiliul Academic al Institutului de Istorie al Academiei Naționale de Științe din Azerbaidjan, ca răspuns la declarațiile unui număr de oficiali georgieni, declara că Mânăstirea David Gareji este un monument istoric albanez și se află pe teritoriile istorice ale Azerbaidjanului. Declarația notează că "poporul azer este moștenitorul istoric al vechiului Stat Albanez azer [turcii azeri]", iar orașul Tbilisi nu se afla în Iberia, ci în Albania (conform conceptelor revizioniste din istoriografia azeră, care caută justificări în disputele teritoriale cu statele vecine):

"Poporul azer este unul dintre cele mai vechi grupuri etnice din Caucazul de Sud, inclusiv Georgia modernă de Est și de Sud... Orașul modern Tbilisi, Câmpia Albaneză situată în partea sa de Vest și zonele înconjurătoare nu se aflau în interiorul granițelor Iberiei, ci sub stăpânirea sciților și sachilor, și apoi — parte a Statului Albania... Teritoriul pe care îl pretindeți face parte din ținuturile Statului Albania, iar mai târziu ale Emiratului Tiflis. În perioada de existență de 300 de ani a Emiratului Tiflis, poporul azer a creat aici o cultură bogată. Sute de oameni de știință remarcabili au lucrat sub pseudonimul 'Tiflisi'".

Comentând pe marginea disputei teritoriale asupra Mânăstirii David-Gareja, Directorul Institutului de Istorie al Academiei de Științe din Azerbaidjan, Iagub Mahmudov, spunea că "....Provocatorii și forțele care îi împing ar fi trebuit să știe că atât Keșikcidag-ul (David Gareji), cât și Georgia de Est sunt ținuturi native azere. Tiflis este un vechi oraș azer. Dacă Georgia ține partea provocatorilor, Azerbaidjanul are și el dreptul de a-și revendica pământurile istorice... Nu prezentăm pretenții teritoriale, pentru că prețuim prietenia cu poporul georgian. Prietenia nu tolerează trădarea!".

După obținerea independenței, Azerbaidjanul și Georgia au înființat comisii de stat corespunzătoare pentru delimitarea și demarcarea frontierei de stat între cele două țări, iar până în prezent au avut loc 11 reuniuni ale Comisiei. Ca parte a acestui proces, s-a ajuns la un acord privind delimitarea celei mai mari părți a frontierei azero-georgiene de 480 de kilometri. În prezent, specialiștii lucrează la o secțiune de 166 de kilometri.

Deputații ambelor țări și-au exprimat sprijinul pentru soluționarea Lăcașului David Gareji (Keșikcidag) la nivelul comisiilor de stat pentru delimitarea și demarcarea frontierelor de stat.

La mijlocul lunii aprilie 2019, grănicerii azeri au blocat din nou drumul către Mânăstirea Udabno, instalând indicatoare care interziceau circulația în apropierea acesteia, interzicând intrarea clerului, credincioșilor și turiștilor. În acest sens, șeful Administrației Prezidențiale din Georgia, Lașa Jvania, a declarat: "este foarte trist când astfel de fapte apar de Paști. Se vorbește despre asta, problema delimitării frontierei dintre țările noastre fiind foarte importantă". După negocierile dintre Ministerele Afacerilor Externe din Georgia și Azerbaidjan, polițiștii de frontieră au deschis din nou calea către Mânăstirea Udabno.

Pe 14 iulie, grănicerii azeri au scos icoanele din Mânăstirile Udabno și Învierea și le-au predat grănicerilor georgieni. Acest lucru a provocat nemulțumiri în rândul localnicilor, iar în aceeași zi a avut loc un conflict între ei și polițiștii de frontieră din Azerbaidjan. Din cauza incidentului, Ambasadorul georgian a fost convocat la Ministerul de Externe al Azerbaidjanului. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Azerbaidjanului, Leila Abdulaieva, a declarat că un grup de georgieni l-a atacat pe grănicerul azer. Comentând incidentul, șeful adjunct al Serviciului de Frontieră georgian a spus că grănicerii azeri au explicat mutarea icoanelor prin deteriorarea vremii, adăugând că în viitorul apropiat icoanele vor fi reașezate la locul lor, iar grănicerii azeri vor permite din nou pelerini georgieni în mânăstire.

La sfârșitul lunii august 2019, drumul către Mânăstirea georgiană Udabno din complexul mânăstiresc David-Gareji a fost închis din nou. Polițiștii de frontieră georgieni, din cauza poziției părții azere, au interzis și au blocat vizitarea acestor locuri de către cler, credincioși și turiști. În acest sens, primarul Kalațe al Tbilisi și-a exprimat speranța:

"Ministerele Afacerilor Interne și Afacerilor Externe, toate organismele responsabile lucrează la problema David-Gareji. Au loc întâlniri și negocieri. Problema care ne îngrijorează pe toți va fi rezolvată. Azerbaidjanul este un partener strategic, implementăm împreună multe proiecte importante și cu siguranță vom rezolva această problemă".

La mijlocul anului 2019, Ministrul de Externe al Georgiei a făcut o declarație despre complexul controversat al mânăstirii: "Sperăm că problema Keșikcidag va fi rezolvată în cadrul parteneriatului strategic dintre Georgia și Azerbaidjan. În prezent, Comisia își continuă activitățile".