Sfântul Mucenic Asterie Senatorul (din Cezareea lui Filip)

Sfântul Mucenic Asterie Senatorul a trăit în timpul domniei împăratului păgân Valerian (253-259)1 și a fiului său Gallienus (260-268). Deși era senator roman, Asterie a rămas totuși ferm în credința creștină, în ciuda persecuțiilor care aveau loc în acele vremuri.

Odată, în timp ce se afla în Palestina, a ajuns în cetatea Cezareea lui Filip2, unde, după obicei, avea loc o sărbătoare păgână unde se aduceau jertfe unui idol. Demonul care se sălășluise în idol făcea ca, de fiecare dată jertfa care era adusă să dispară, iar acest lucru era privit ca o mare minune.

Sfântul Asterie a alungat demonul, prin rugăciune. Drept urmare, jertfa a încetat să mai devină nevăzută, iar păgânii au încetat să mai serbeze acel festival nelegiuit.

Sfântul Asterie s-a întâmplat să fie prezent și la pătimirile Sfântului Mucenic Marin3, serbat de Biserica noastră pe 16 decembrie. Când execuția s-a încheiat, Sfântul Asterie și-a scos hainele senatoriale, le-a întins pe pământ și a înfășurat capul și trupul Sfântului Marin în ele. Pe umerii săi, el a purtat sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Marin către mormânt și le-a îngropat cu cinstire. Pentru aceasta, el însuși a fost condamnat la moarte și decapitat, în anul 260 după Hristos.

Sfântul Mucenic Asterie Senatorul este cinstit în mod aparte în ziua de 7 august, anual.

Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în iulie 2023

1Publius Licinius Valerianus avea să fie singurul împărat roman mort în captivitatea unei puteri străine.

Profil al Împăratului Valerian - monedăPrima acțiune a lui Valerian în calitate de împărat a fost aceea de a-i acorda fiului său, Gallienus, titlul de Augustus, asociindu-l la domnie cu drepturi egale. Gallienus stăpânea provinciile romane apusene, iar Valerian provinciile răsăritene.

Valerian a inițiat în anul 258 o mare prigoană împotriva creștinilor. Printre victime s-au numărat Sfinții: Episcopul Sixt al II-lea, Episcopul Ciprian de Cartagina, Laurențiu de Roma și Fructosie, Episcopul de Tarragona (Spania). Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor, prin care creștinii erau obligați la cultul național al zeilor păgâni și le erau interzise adunările în cimitire, altfel riscând exilul sau pedeapsa capitală.

Pe toată durata împărăției sale, Valerian s-a confruntat cu atacurile șahului persan sasanid Șapur I. Acesta a cucerit Antiohia și Armenia, regat până atunci vasal Imperiului Roman. Valerian a reușit să recucerească Antiohia și Siria, în 257. Dar tot atunci goții au atacat și devastat Peninsula Balcanică și Asia Mică. În 259, în timp ce oastea romană era sub asediu la Edessa (azi Urfa), a izbucnit o epidemie de ciumă, în care au pierit numeroși oșteni romani. Armata lui Valerian a fost învinsă, la un an mai târziu, de Șapur I în așa-zisa bătălie de la Edessa. Potrivit istoricului creștin Lactanțiu, Valerian a fost supus unor mari umiliri în captivitate, la curtea lui Șapur I.

2Situată la 40 km nord de Marea Galileii și la poalele Muntelui Hermon (la nord de Înălțimile Golan, în partea Siriei ocupată și anexată de Israel) , Cezareea Filipi este locația unuia dintre cele mai mari izvoare care alimentează Râul Iordan.

Acest izvor abundent de apă a făcut ca zona să fie foarte fertilă și atractivă pentru închinarea religioasă. Numeroase temple au fost construite în această cetate în perioadele elenistică și romană.

Tot aici se află și o cascadă renumită, Banias (un nume sub care a fost cunoscută chiar și însăși Cezareea Filipi, între multe alte nume), cu o înălțime ușor sub 10 m, divizată în două pâraie, de un copac care crește în vârf. Înainte de 1967, Cascada Banias era situată pe teritoriul sirian, nu departe de granița cu Israelul. La un moment dat, Siria a încercat să împiedice aceste ape să curgă în Israel și Râul Iordan.

Aparent cunoscută sub numele de Baal Hermon și Baal Gad în perioada Vechiului Testament, Cezareea Filipi a fost numită mai târziu Panias, după zeul grec Pan care era venerat aici. Nu există nicio înregistrare a vreunei intrări a Mântuitorului Hristos în această cetate, dar Schimbarea la Față au avut loc în vecinătatea orașului (Sfânta Evanghelie după Matei 16:13), cunoscută atunci sub numele de Cezareea lui Filip.

Izvorul își are originea în Peștera mare Pan, ajunsă odată centrul cultului păgân. Începând cu secolul al III-lea înainte de Hristos, jertfele erau aruncate în peșteră, ca ofrande aduse zeului Pan. Pan, Zeul Fricii, de la care provine și cuvântul "panică", pe jumătate om pe jumătate capră, este adesea reprezentat cântând la flaut. Numele modern al orașului, Banias, este forma arabă a numelui Panias.

Rămășițele Templului lui PanÎn perioada elenistică, acest oraș a fost relocat. Un sanctuar în aer liber a fost ridicat pentru Pan, lângă izvorul de apă care ieșea din peșteră. Augustus Cezar a dat mai târziu acest oraș lui Irod cel Mare, care la rândul său i-a construit un templu de marmură lui Augustus.

Reconstrucția artistică a Templului lui PanÎn apropierea peșterii considerate sacre se află o stâncă având o serie de nișe tăiate în ea. Se știe că statuile zeităților erau așezate în aceste nișe, din reprezentările de pe monedele cetății. O nișă găzduia o sculptură a lui Echo, nimfa muntelui și consoarta lui Pan. O altă nișă găzduia o statuie a tatălui lui Pan, Hermes, fiul nimfei Maia. Inscripțiile din nișe îi menționează pe cei care au făcut donații mari.

RECENT: Din anul 1964, Israelul deviase cursul Iordanului pe teritoriul său, iar Siria încercase, la rândul ei, să schimbe cursul afluenților acestui râu. Drept urmare, un conflict armat a izbucnit între Israel și alianța statelor arabe Egipt, Iordania și Siria, în urma căruia Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. Astfel, în iunie 1967, în Războiul de Șase Zile, tancurile israeliene luau cu asalt Banias-ul, încălcând un armistițiu al ONU acceptat de Siria cu câteva ore mai devreme. Generalul israelian Moshe Dayan a decis să acționeze unilateral și să preia Golan-ul. Sătenii arabi au fugit în satul sirian druzi Majdal Shams mai sus pe munte, unde au așteptat. După șapte săptămâni, renunțând la orice speranță de întoarcere, s-au dispersat spre est în Siria. Buldozerele israeliene au ras la pământ casele, câteva luni mai târziu, punând capăt celor două milenii de viață din Banias. Doar moscheea, biserica și altarele au fost cruțate, împreună cu casa otomană a șahului, ridicată peste fundațiile romane.

3Sfântul Mucenic Marin era soldat, pe cale să fie promovat centurion, dar a refuzat să depună jurământul obișnuit prin care erau invocați zeii păgâni ori să aducă jertfă idolilor. Drept urmare, Sfântul Marin a fost decapitat.